G.T.Kirileanu
Martor la istoria României
1872-1960
Jurnal și epistolar, 2 volume
Editura RAO
Ediție îngrijită, cuvânt înainte, note și indice de Constantin Bostan.Vechi cercetător al scrierilor confesive ale folcloristului, editorului, bibliologului și blibliotecarului Casei regale G.T.Kirileanu, cărturalul nemțean ne propune deocamdată două volume reunite sub titlul de mai sus, în care textul jurnalului este însoțit de fragmente din epistole din aceeași vreme. Kirileanu nu a ținut în mod constant un jurnal, nici nu a redactat un corpus unitar de memorii, dar a avut o bogată corespondență – editată deja în mare parte. Jurnalul lui Kirileanu e foarte stufos, plin de decupaje din presă, fragmente din textele redactate cu diverse prilejuri, reveniri și completări. Pentru a-l limpezi și a face lectura mai accesibilă, ingrijitorul ediției a depus o muncă imensă și a ales calea cea mai bună, eliminând părțile care îngreunau asilimarea informațiilor. Textul jurnalelor se oprește la anul 1918.
Kirileanu a fost nu doar bibliotecar regal, ci și un apropiat al unor mari personalități, ca Maiorescu și Iorga, prin urmare, volumele abundă în portrete și informații suculente despre personajele vremii, dar și despre evenimente istorice – răscola din 1907, războaiele balcanice, primul război mondial. Iată cîteva exemplificări:
„Cea mai neateptată și grea însărcinare a fost aceea de a pregăti unele din cuvântările Regelui, pe care mai înainte le alcătuia secretarul particular Louis Basset. Întâia oară am fost pus la încercare cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Unirea Principatelor, pentru cuvântarea rostită de Carol I la prânzul dat în ziua de 24 Ianuar 1909. Apoi, în mai 1912, am pregătit cuvântarea Regelui pentru dezvălirea statuii lui Cuza-Vodă în Iași, precum și cuvântarea la mărirea localului bibliotecii Fundației Carol I, în mai 1912. Tot eu pregăteam cuvântările Regelui pentru investitura mitropoliților, episcopilor, precum și răspunsurile la adresele camerelor legiuitoare. În timpul domniei Regelui Ferdinand și a călătoriilor sale în România întregită, aceste însărcinări s-au înmulțit, proiectele de cuvântări întocmindu-le împreună cu Prințul Barbu Știrbei, care luase conducerea Casei Regale.”
„Soarta noastră, a «țaranilor ciocoiți» este întocmai ca a tainicilor creștini primitivi, trăitori în mijlocul păgânătății (care nu era rea în întregimea ei). Noi suntem priviți de sus în lumea unde ne-a adus soarta, iar în lumea de unde ne tragem și unde ni-i inima suntem priviți ori cu pizmă, ori cu batjocuri… Și cu toate acestea, noi avem o menire de împăcare și apropiere a claselor sociale, spre binele obștesc și din partea celor de jos… A prețui pe oamenii aleși și cumsecade de pe orice treapta sociala – asta ar trebui s-o înțeleagă oricine.”
Ivor Porter (1913-2012)
Un englez în istoria României/An Englishman in Romanian History
Institutul Cultural Român
Volum bilingv, în limbile română și engleză, editat de ICR în parteneriat cu Fundația Culturală „Memoria“, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea marelui diplomat, personalitate al cărei nume se leagă de istoria României, biograf al Regelui Mihai I. Lucrarea, coordonată de publicista Marilena Licǎ-Mașala, inițiatoarea acestui demers aniversar, cuprinde evocǎri semnate de prietenii lui Ivor Porter, de oamenii care l-au cunoscut, de personalitǎți ale diplomației și culturii britanice și românești. Evocǎrile sunt semnate de ASR Principesa Margareta, ASR Principele Radu de România, dl. Nigel Townson, director al British Council România, ES Dl. dr. Ion Jinga, ambasadorul României în Marea Britanie, Micaela Ghițescu, Principele Șerban Cantacuzino, Alexandra Ghica-Cantacuzino, Katerina Porter, Charlotte Breese, Harry Carasso, Marius Chelaru, dr. Adrian Cioroianu, Jessica Douglas-Home, Jonathan Fryer, dr. Traian D. Lazǎr, Marilena Licǎ-Mașala, Jenny Mackaskie, dr. Christian Mititelu, dr. Michael Palmer, acad. Șerban Papacostea, dr. Monica Pillat, Chris Porter, John Porter, Mary Evelin Porter, dr. Cameron Pyke, dr. Marin Toma, Ioan-Luca Vlad, Alex Whiting.
„Timpul petrecut în România mi-a influențat tot restul vietii. Acolo am descoperit firescul relației cu străinii. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de oamenii care s-au opus comunismului, luptând cu tenacitate ca să rămână liberi, luptă care a fost, în cele din urmă, pierdută.” – Ivor Porter