„Zone vulnerabile”
Șantajul a fost și a rămas, în bună măsură, una din cele mai importante „arme” folosite de serviciile de spionaj pentru a racola sau a determina anumite persoane să spioneze. Motivele erau din cele mai diverse, de la amenințarea de a da în vileag anumite „afaceri necurate” sau cine știe ce alte „vini” și vicii ascunse, până la legături vinovate de natură sexuală. Într-adevăr, șantajul prin „spionaj sexual”, existent aproape de durata întregii istorii a activităților informative, se numără printre mijloacele cel mai adesea folosite și cel mai eficiente utilizate de serviciile secrete.
Că această „armă” continuă să facă parte din „arsenalul” serviciilor de informații, ne-o dovedește un document al celui britanic, MI5 din 2009, prin care avertizează că oamenii de afaceri sunt în pericol de a fi șantajați de spionii chinezi prin intermediul relațiilor sexuale. Documentul, citat de „London Times” avertizează explicit că aceste servicii încearcă să cultive „relații pe termen lung” și „exploatează zone vulnerabile, cum sunt relațiile sexuale, pentru a crea presiuni care îi fac pe ceilalți să coopereze”.
Spionul „Trianon”
Diplomatul sovietic Anatoli N. Filatov a fost recrutat de CIA în Algeria, în 1976, cu ajutorul unor fotografii compromițătoare care ilustrau „aventurile” sale sexuale, devenind spion („cârtiță”) sub numele de cod „Trianon” în cadrul Ministerului de Externe sovietic. Filatov fost agentul care a avut acces la cele mai importante secrete militare și de altă natură ale Uniunii Sovietice. A continuat această activitate și după ce s-a pensionat. Filatov a fost arestat, în 1978, sub acuzația de spionaj pentru Ambasada SUA de la Moscova, cu care comunica cu un echipament tehnic deosebit de performant. A fost executat.
… „Șah”
Tot diplomat a fost și Harry Frederick Houghton (1905-), atașat militar pe lângă ambasada Marii Britanii de la Varșovia. Este posibil ca serviciul de informații polonez să fi pus „ochii pe el”, considerând-l vulnerabil, căci se ocupa și cu trafic de medicamente. Desigur, „din întâmplare”, Houghton face cunoștință cu o agentă a spionajului polonez, „Krystyna”. După întoarcerea în Anglia în 1951, ocupă un post important al departamentului de înarmare a Marinei regale britanice, de unde, fiind șantajat în legătură cu relațiile sale cu agenta poloneză, transmite informații importante referitoare la armamentul și aparatura folosite de Marina britanică, mai ales la submarine atomice. În această activitate, este sprijinit de o prietenă sa, Gee. Din 1957, Houghton, care avea numele de cod „Șah”, își extinde aria de acțiune colaborând cu agentul KGB Lonsdale (nume real Molody). În 1961, Houghton, prietena sa și Lonsdale sunt arestați de Scotland Yard, al cărui superindendent, George Smith, este acela care i-a arestat și pe „spionii atomici” Nunn May și Klaus Fuchs.
„ Karew”
Uneori, din diverse motive, identitatea reală a unor agenți a rămas secretă, cum este cazul diplomatului englez la Moscova menționat doar sub numele de cod „Karew”, care a fost recrutat datorită relațiilor sale cu o rusoaică, femeie de serviciu din Ambasadă, în realitate agentă KGB ( „Tsch”). La un moment dat, aceasta pretinde că este gravidă, întreruperea de sarcină putându-se face doar cu sprijinul unuia din paznicii clădirii, bineînțeles și el agent KGB. În schimb, „Karew” urma să furnizeze o listă cu informații despre personalul diplomatic al Ambasadei. Atunci când „Tsch” pretinde a doua oară că a rămas însărcinată, fiind și „arestată” pentru deținerea de valută occidentală, „Karew” solicită ajutor unei persoane despre care foarte probabil știa că este ofițer KGB. Acesta admite să îl ajute în schimbul promisiunii că, după ce diplomatul englez își va încheia postul la Moscova, să continue să „colaboreze” cu KGB. După cât reiese din documentele „Arhivei Mitrohin”, „Karew”, temându-se probabil că va fi demascat, nu și-a ținut promisiunea.
Amorul „fără vârstă”
Dar nu numai în perioada Războiului Rece „șantajul sexual” a continuat să facă victime. În timpul primei crize din Golful Persic și a evenimentelor din fosta Iugoslavie, o operațiune comună a două servicii secrete l-a avut ca „manipulator” pe un oarecare Sakolov, negustor de obiecte de arta, iar victimă pe însuși generalul Sir Peter Harding, seful Statului Major al Armatei Marii Britanii, în vârstă de 60 de ani, implicat într-o „aventură galantă” (ce să-i faci, dragostea nu ține seama de ani…).
„Arma corpului”
Dar cine erau agentele care se transformaseră în adevărate „capcane de miere”, admițând să participe la acțiunile de „șantaj sexual”? Potrivit unui volum apărut în Federația Rusă, care se bazează, între altele, pe mărturiile unei asemenea agente („Vera”), ele erau recrutate, bineînțeles, dintre femei frumoase, în schimbul promisiunii de a avea acces la o serie de bunuri, argument foarte important în condițiile de lipsuri acute din Uniunea Sovietică. Erau astfel „instruite” încât să nu aibă nici un fel de rușine, fiind familiarizate cu cele mai sofisticate „tehnici ale amorului”.
„Materialul didactic” erau filmele pornografice, inclusiv cele cu lesbiene. Cea mai importantă împrejurare în care își desfășurau activitatea erau orgiile sexuale, organizate de KGB. Mărturia „Verei”: „Ni se spunea că suntem asemenea soldaților, iar arma noastră era propriul nostru corp. Când instruirea era încheiată, deveneam femei sofisticate, gata să ne culcăm cu orice bărbat dacă ni se ordona”. Mai întâi, viitoarea „victimă” era studiată pentru a i se găsi preferințele sexuale. Întâlnirea trebuia să pară că s-a produs din întâmplare, dar, după ce persoana, de obicei diplomați străini, dar și de alte profesii, care erau în posesia unor informații prețioase, cădea în „capcană”, i se explica că nu are o altă soluție decât să „colaboreze” furnizând asemenea secrete.
Dar nu numai femeile deveneau „agenți sexuali”. Șeful Stasi, Markus Wolf, arată în memoriile sale că pentru acest serviciu au acționat și ofițeri din subordinea sa, ca agenți al căror „câmp de activitate” era „șantajul sexual”. Neagă că se exercitau presiuni asupra lor pentru a acționa în acest fel: „Erau oameni abili care și-au dat seama că se pot face multe lucruri folosindu-te de sex. Lucru la fel de adevărat în spionaj cum e și în afaceri, pentru că sexul deschide canale de comunicare mai repede decât alte abordări”.
Homosexualii
…au constituit, în condițiile legislației care incrimina acest „viciu”, o țintă predilectă a „spionajului sexual”, fiind aduși în situația de a fi șantajați în vederea transformării lor în agenți.
Au existat de-a lungul vremii o serie de cazuri care au devenit celebre, cum este acela al colonelului Redl, colonel în armata Austro-Ungariei în preajma Primului Război Mondial, silit din cauza unei „pasiuni îngrozitoare”, cum s-a exprimat chiar el, să spioneze pentru Rusia. Desigur, în afară de „cazul Redl”, au mai existat și altele, care, deși nu li s-a făcut publicitate, au fost la fel de „celebre”.
În 1954, William Christopher John Vassal (1924-1996) este trimis, în calitate de atașat naval, la Ambasada Marii Britanii la Moscova. Este obligat să spioneze pentru KGB, fiind șantajat cu fotografii prezentându-l în timp de întreținea relații homosexuale. Un anume Mihailski, desigur agent KGB, îl introduce în cercurile de homosexuali din Moscova. În 1954, participă la o orgie și, fiind îmbătat, este filmat, ceea ce l-a făcut să accepte să devină agent. Recrutarea sa a fost considerată „un triumf major al KGB”.
Într-adevăr, Vassal a fost unul din cei mai prețioși spioni, furnizând KGB-ului mii de documente referitoare la aparatura radar, torpile și echipamentul antisubmarine. Este în pericol de a fi demascat odată cu defectarea agenților KGB Anatoliy Golitsin și Iuri Nosenko. Totuși Vassal nu este reținut și lucrează o vreme în Ministerul Amiralității, fiind arestat abia în 1962.
Este condamnat la 18 ani închisoare și eliberat în 1972, activând, în continuare, probabil pentru…a-și spăla păcatele în calitate de cleric. De altfel, tatăl său era preot anglican, iar mama sa se convertise la catolicism, ceea ce a făcut și Vassal. În tot cazul, Vassal s-a aflat în centrul unui caz care a produs serioase probleme guvernului Macmillan, asemănător cu „cazul Profumo”. După eliberarea sa „pe cuvânt de onoare”, Vassal își publică autobiografia nu pentru a se justufica, cum arată el, ci pentru a-și demonstra „poziția ca ființă umană” (?!). În 1980, studiourile BBC produc o peliculă despre „drama” lui Vassal.
O altă „poveste tragică” a fost aceea a corespondentului ziarului „Daily Telegraph” la Moscova Wolfenden, la începutul anilor 1960. Aflând de „pasiunea vinovată” a lui Wolfenden, KGB îi înscenează o întâlnire de amor, la care a mai asistat încă o persoană, ascunsă în șifonierul din cameră care a filmat cuplul „în acțiune”. A urmat șantajul, Wolfenden fiind amenințat că fotografiile vor fi făcute publice, dacă nu este de acord să spioneze în rândul comunității occidentale din Moscova. Au urmat noi presiuni de data aceasta chiar din partea… Serviciului secret de informații britanic (SIS) care i-a cerut lui Wolfenden să devină agent dublu.
Una din cele mai proeminente persoane ale elitei politice britanice, Thomas Driberg ( 1905-1976), care, în perioada 1957-1958, a deținut funcția de președinte al Partidului Laburist, a fost șantajat în urma unor relații homosexuale în timpul vizitei sale în URSS, fiind obligat să pună la dispoziția KGB informații referitoare la înarmarea NATO și să acționeze în Parlamentul Marii Britanii, în sensul intereselor URSS, cu privire la strategia atomică a Angliei și a Războiului din Vietnam. Demascat de MI5, este îndepărtat de la conducerea Partidului Laburist.
Un alt politician britanic „de vârf”, șantajat din aceleași motive a fost Edward „Ted” Heath din Partidul Conservator, prim-ministru în perioada 1970-1974, și burlac „convins”. Cazul a fost făcut cunoscut de un ofițer de informații din Cehoslovacia defector , în volumul „The Frolik Defection: The Memoirs of an Intelligence Agent”, publicat în 1975.
În ultima vreme șantajarea persoanelor homosexuale a căzut oarecum în desuetudine, dat fiind modificările intervenite în legislația a numeroase țări, care nu mai consideră această „pasiune” un delict.