„Un prădător sexual”

În calitate de conducător al aparatului de securitate și poliției politice în timpul lui Stalin, Beria a participat direct la campania de deportare în lagărele Gulag-ului. În timpul războiului, Beria a fost responsabil pentru programul de spionaj consacrat însușirii  secretelor atomice ale Statelor Unite și Marii Britanii. 

Între capetele de acuzare pentru care a fost judecat după arestarea sa în iunie 1953, alături de acelea referitoare la trădare (învinuit că ar fi fost… spion), terorism în timpul războiului, activitate contrarevoluționară în 1919, a fost și învinuirea după care ar fi violat o fată de 16 ani, în 1949. Ancheta judiciară a durat șase luni și cuprinde 39 de volume cu depoziții, documente și alte probe incriminatorii rămase secrete și inaccesibile multă vreme. De fapt, după unele mărturii, el fusese deja executat.  În realitate, „delictele sexuale” ale lui Beria erau mai vechi și mai multe. Numai Stalin beneficiase de o asemenea tăinuire a trecutului său criminal.

Hrusciov a scris în memoriile sale publicate postum: „Ne-a fost dată o listă cu peste 100 de nume de femei. Ele îi erau aduse lui Beria de oamenii săi. Iar el avea pentru toate mereu același truc: le invita la cină și propunea să bea în sănătatea lui Stalin. În vin, el amesteca niște somnifere…”

Și totuși, înainte de 2002, mărturiile  referitoare la aceste fapte ale sale,  deși considerate a avea o „anumită fundamentare”, au fost considerate „neconcluzive”. Abia după desecretizarea parțială a arhivelor sovietice din 2003, au fost identificate numeroase mărturii ale victimelor delictelor sexuale ale lui Beria de care Stalin avea cunoștință. Așa cum arată biograful lui Stalin, Simon Sebag-Montefiore, există mărturii oficiale referitoare la Beria, care „dezvăluie un prădător sexual care a folosit puterea sa pentru a se deda in mod obsesiv la asemenea fapte”

Un buchet de flori sau o… coroană

În timpul războiului, când poporul sovietic aducea jertfe de sânge pe fronturi, Beria avea alte preocupări: străbătea străzile Moscovei în limuzina sa Packard. Potrivit mărturiilor oficiale din 1955 ale gărzilor sale de corp, ofițerii NKVD  R.S. Sarkisov și V. Nadaraia, în cursul acestor „raiduri”, erau reținute tinere femei care erau conduse la domiciliul  său, fiind obligate să participe la petreceri, adevărate „orgii” și apoi conduse într-o încăpere unde erau violate. Atunci când părăseau casa, acestor femei li se dădea un buchet de flori ca mărturie a faptului că fuseseră de acord cu aceste acte. Cele care refuzau riscau să fie arestate. Atunci când una dintre femei  nu a vrut să primească buchetul oferit de Beria, el a declarat că acesta este de fapt o „coroană”. A doua zi a fost arestată de NKVD.  Unul dintre biografii lui Beria, Anton Antonov-Ovseienko, a menționat într-un interviu acest „joc al floriilor” al lui  Beria.

Mulți ani mai târziu, una dintre victimele lui Beria (Alexeva) a împărtășit unui jurnalist detalii despre felul cum decurgeau actele de la vila acestuia. Mai întâi, avea loc un festin, la care erau servite mâncăruri alese și vinuri de pe vremea țarului Nicolae II. După aceasta, femeile erau conduse în dormitorul lui Beria. Spre deosebire de alte femei, Alexeva pretinde că nu a fost violată de Beria care, de fapt, s-a purtat „tandru”.

Multe femei au declarat că au acceptat „avansurile” lui Beria in schimbul promisiunii eliberării ridelor lor din Gulag.

Cinismul lui Beria era de neimaginat. De exemplu, într-unul din cazuri, a adus o cunoscută artistă la vila („dacha”) sa, unde a întreținut relații sexuale cu ea, promițându-i că vor fi eliberați tatăl și fratele ei, deși știa că aceștia fuseseră deja executați. Ulterior, actrița a fost arestată, trimisă in Gulag, supraviețuind.

Indulgența lui Stalin

Abuzurile sexuale ale lui Beria erau cunoscute de membrii Biroului politic al P.C.U.S., de Stalin personal care a arătat indulgență sub motivul că Beria era foarte important în timpul războiului. La un moment dat, s-a răspândit zvonul că însăși fiica lui Stalin, Svetlana, a fost singură cu Beria. Stalin a spus „Nu îl cred pe Beria”, dar i-a ordonat acesteia să părăsească „dacha” lui Beria. Atunci când Beria a complimentat-o pe fiica unui demnitar Alexander Poskrebișev pentru frumusețea ei,  acesta i-a ordonat fetei să nu se apropie de Beria. Beria a încercat să se „apropie” chiar de fiica vitregă a lui Klement Voroșilov.

Beria, Stalin și fiica sa, Svetlana

„Lista lui Beria”

La un moment dat, Beria i-a ordonat unuia dintre ofițerii din garda sa să întocmească o listă cu adresele și numerele de telefon ale „victimelor” sale. Mai târziu, intuind pericolul la care se expune, Beria i-a cerut acestuia să distrugă lista, dar ofițerul a păstrat o copie pe care, după căderea lui Beria, i-a pus-o la dispoziția noului șef al NKVD, Abakumov. Se pare că Stalin a fost „încântat”, cerând să o vadă.

Una din gărzile sale de corp, Sarkisov a informat că „apetitul său sexual” l-a făcut pe Beria să contracteze sifilis în perioada războiului, fiind tratat în secret, fără ca Stalin și membrii Biroului politic să fie informați. Însuși Beria a recunoscut aceasta in cursul interogatoriului la care a fost supus după arestare.

„Lista lui Beria” a rămas secretă până in 2002, dar numele victimelor lui nu vor fi făcute cunoscute încă 25 de ani.

Mormintele din „grădina de trandafiri”

Mărturii recente demonstrează că Beria nu numai că a violat, dar le-a și ucis pe unele dintre victimele sale care îi rezistaseră. În curtea casei lui Beria din Moscova, în care acum se află Ambasada Tunisiei, au fost descoperite trupurile unor victime. Potrivit unui documentar realizat de Martin Sixsmith de la BBC, femeile care îi rezistau erau strangulate și îngropate în grădina sa de trandafiri. Există și mărturia unui funcționar de la Amabasada SUA la Moscova, aflată în apropierea casei lui Beria, Edward Ellis Smith, care arată că a văzut  cum tinere fete erau aduse în timpul nopții cu mașina.

Beria în mijocul conducerii sovietice

Un „mit” ?

Ofițerul de informații Pavel Sudoplatov arată că Beria lucra perioade îndelungate și avea un „autocontrol excepțional”. Soția lui Beria, Nina, a mărturisit că acesta lucra zi și noapte. „Când ar mai fi avut timp să facă dragoste cu această legiune de femei ?”.

În volumul său de memorii, Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien fiul său Sergo a pretins că tatăl său nu era un „monstru”, ci un „gânditor cultural”, în ultimă instanță el însuși o „victimă” a terorii staliniste, și că excesele sexuale ale tatălui său sunt un „mit”. Sunt reproduse și cuvintele lui Hrusciov: „Dacă l-am fi ținut în viață, el ar fi fost capabil să recruteze pe toată lumea, să iasă din captivitate și să ne împuște pe toți. Din cauza asta, noi l-am executat curând după arestare.”

În tot cazul, există unele opinii după care „cazul Beria” a fost, de fapt, o răfuială în conducerea sovietică, iar  executarea sa s-ar fi datorat, de fapt, temerii că el va prelua puterea după moartea lui Stalin, când într-adevăr, în funcția lui de adjunct al prim-ministrului,  ar fi inițiat o serie de măsuri de liberalizare, între care desființarea Gulagului.

În tot cazul, este de așteptat ca publicarea integrală a jurnalului lui Beria, referitor la perioada 1949-1953, din care au fost  făcute cunoscute doar fragmente, să aducă mărturii revelatoare.

…Un alt jurnal, La început a fost sfîrșitul al Adrianei Georgescu, fostă șefă de cabinet a primului ministru, generalul Nicolae Rădescu, arestată și anchetată cu o deosebită duritate de Securitate, aduce unele mărturii despre batjocurile și violurile care au avut loc în perioada în care la conducerea sa s-a aflat Alexandru Nicolschi.

…Dacă „Somnul rațiunii naște monștrii”, același lucru se poate spune și despre regimurile totalitare, care au putut permite „nașterea” unor personaje abominabile.

Subiecte #"spioni"#Alexandru Popescusatirul#Beria#BIOGRAFII SECRETE#Dragoste