Există numeroase opinii despre rolul jucat de „traficantele sexului” în istoria universală a spionajului. Ca să amintim una mai recentă, ne vom referi la aceea exprimată de consilierul juridic al CIA, Michael Barth, care declara cu cinism: „Spionajul este, ca vechime, a doua meserie din lume după prostituție, și este la fel de respectabilă și respectată.”

Dacă prostituția este o „meserie” și încă cea mai veche, rămâne de discutat. De cele mai multe ori, rolul jucat de practicantele sale a fost considerat negativ, trecându-se cu vederea faptul că unele din aceste femei s-au pus, de-a lungul istoriei, în slujba unor cauze ce serveau interesele țărilor din care proveneau, chiar cu sacrificarea propriei reputații și, uneori, a vieții lor. Se poate spune că, în unele cazuri, există un adevărat tragism al „istoriilor” referitoare la rolul prostituatelor în spionaj, la care ne vom referi în continuare.

O primă mărturie

…despre rolul prostituatelor în istorie se află în Biblie. Astfel, potrivit Cărții lui Joshua, una din cele mai importante contribuții pentru cauza poporului evreu de a intra în posesia „țării promise”, deci a întregului teritoriu pe care cărțile sfinte i-l atribuiau, l-a avut prostituata Rahab care se pare că fusese obligată să îmbrățișeze această meserie deoarece fusese acuzată de vrăjitorie. În vederea obținerii de informații despre orașul Jericho, aflat pe malul râului Iordan, s-a angajat să ascundă de autoritățile locale iscoadele trimise de evrei. În schimb, ea primise promisiunea de a-i fi salvată familia în momentul cuceririi orașului.  După ce evreii au cucerit orașul,  Rahab și-a abandonat meseria de prostituată și a devenit o femeie respectabilă.

Din prostituată spioană și nobilă

Zofia Konstantinova Potocka, născută  Clavone (1760-1822) a fost o prostituată de origine greacă, devenită spioană și nobilă prin căsătorie. Este vândută de propria sa mamă ca sclavă ambasadorului Poloniei la Constantinopol. În 1778, devine prostituată. Se căsătorește cu un militar polonez care o trimite la Paris, probabil și cu scopul de a spiona în înalta societate franceză. Considerată una din cele mai frumoase femei din Europa, este cunoscută ca „La Belle Phanariote”. Are o relație și cu frați ai monarhului Franței. În 1787, este trimisă la Istambul pentru a se informa despre războiul ruso-turc aflat în desfășurare. Îl cunoaște pe favoritul Țarinei Rusiei, Ecaterina cea Mare, Potemkin, relația cu acesta durând până la moartea lui. Se pare că, împreună cu sora sa, a fost folosită ca agentă  în ceea ce privește relațiile Poloniei și Turciei. În 1798, se căsătorește cu nobilul polonez Stanislaw Szczesny Potocki, cu care are opt copii (în afara celor nelegitimi, din relațiile anteriore). Moare la Berlin în vârstă de 62 de ani.

Decorată cu „Legiunea de onoare”

…a fost Marthe Richard (1889-1982). Se înregistrează ca prostituată dar reușește, în cele din urmă, să se căsătorească cu un bogat industriaș. Este recrutată ca spioană de căpitanul Ladoux, șeful Biroului 2, serviciul de informații francez. În această calitate va acționa atât în timpul Primului Război Mondial, cât și în al Doilea. Valoarea contribuției sale informative pentru Franța reiese din faptul că Marthe a ajuns să fie  admirată în Franța și urâtă în Germania, unde a avut legături chiar cu Gestapo-ul.

După încheierea Conflagrației, „eroina celor două războaie” intră în politică, deși reputația sa este departe de a fi imaculată. Între altele, este acuzată că ar fi luat o sumă de bani de la o persoană care trădase pentru Germania pentru a fi absolvită de pedeapsă, ca și de trafic cu valori și bijuterii și chiar de implicare în crima organizată. În această calitate, în mod paradoxal, cea care își făcuse debutul ca prostituată, se angajează în campania pentru închiderea bordelurilor, care duce la adoptarea unei asemenea măsuri în 1946. Marthe își publică propriile memorii sub titlul „My life as a spy in the French service” („Viața mea ca spioană în serviciul Franței”), care o face să fie considerată o „eroină”. Volumul a fost ecranizat. Sub presiunea presei, prim-ministrul Edouard Herriot, care se pare că îi fusese amant, îi conferă Legiunea de Onoare pentru afaceri străine.

O agentă dispărută

Născută în Ucraina, Vera Chalbur (1912-), cunoscută ulterior și sub numele de Vera Erikson, devine dansatoare în cluburile de noapte din Paris și Hamburg. Recrutată de Abwehr, este trimisă, în 1940, în Anglia, împreună cu alți doi agenți, dar este capturată de contraspionajul englez. Complicii ei sunt executați, dar ea nu este judecată și dispare. Există presupunerea că ar fi fost determinată de MI5 să acționeze ca agent dublu în restul războiului.

 

Un destin tragic

…a avut actrița Anna Maria Knuth (1906-1954). În condițiile în care, după război, industria cinematografică germană era la pământ, iar angajamentele lipseau, în 1948, frumoasa Anna Maria acceptă cunoștința și „colaborarea” cu Heinko Kunze, fost ofițer și istoric, care avea un magazin de antichități la Berlin. În 1952, dr. Petersen, considerat un opozant al politicii de reînarmare al Germaniei Occidentale, face cunoștință cu Anna Maria și își oferă serviciile pentru rețeaua din care ea făcea parte. Aceasta acceptă, mai ales când i se sugerează că Petersen lucrează pentru însuși cancelarul Konrad Adenauer. De fapt, Anna Maria se îndrăgostise de Petersen și devenise amanta sa.

Heinko Kunze o introduce într-o rețea de spionaj pentru URSS („Kolberg Ring“), din care mai făceau parte amanta sa, Luise Frankenberg, și fostul ofițer polonez Gregor Kowalski. Activitatea rețelei consta în recrutarea de cetățeni vest-germani pentru activitatea informativă.

Anna Maria devine o excelentă agentă. Atrage ofițeri englezi și americani, întreține relații cu aceștia, compromițându-i și obținând astfel, sub amenințare, informații, pe care le pune la dispoziția conducătorului rețelei, Kowalski. Cu sumele obținute din activitatea sa de agentă, Anna Maria își construiește o vilă lângă Köln, care devine un adevărat „cuib de amor” pentru o serie de militarii englezi și americani. În schimbul acestor „servicii de calitate”, nu numai militarii aliați, ci și persoane oficiale vest-germane furnizau informații. În felul acesta, Anna Maria devine una din cele mai valoroase spioane pentru URSS…

Se poate spune că rolul actriței și spioanei Anna Maria a fost tragic: nu supraviețuiește detenției, căci se îmbolnăvește și moare în închisoarea penitenciarului. 

Antrenate special

Și în perioada contemporană, prostituatele profesioniste sau de ocazie au continuat să joace un rol important. Uneori ele beneficiau, înainte de începerea misiunii, de un „antrenament special”.

În 2008, o instanță de la Seul a condamnat-o pe Won Jeong-hwa la cinci ani de închisoare sub acuzația de a se fi infiltrat ilegal în Coreea de sud și a fi desfășurat activități de spionaj pentru Coreea de nord. Condamnarea survenise în lipsa acuzatei care reușise să fugă. În vârstă de 34 de ani, Won Jeong-hwa  utilizase „arma sexului” pentru a obține informații de la militari sud-coreeni. Se pare că ea fusese antrenată special pentru a-și folosi „grațiile” în scopuri de spionaj. De fapt, informațiile pe care le obținuse spioana nord-coreeană nu aveau caracter confidențial, ele putând fi obținute și de pe…internet.

Referiri la un asemenea „antrenament” face și Ion Mihai Pacepa. Într-un interviu, preluat și de publicația britanică „Times”, și într-o serie de alte articole, Ion Mihai Pacepa a afirmat că „DIE excela în folosirea sexului în spionaj” și că „Spionajul comunist românesc excela în pregătirea unor «bombe sexuale»,  pe care le antrena timp de trei până la opt ani, în 150 de case conspirative.” Ulterior, Pacepa a respins ideea unei „școli de sex” pentru spioni, dar a confirmat faptul că România a folosit prostituate ca spioni.

Din volumul „Biografiile secrete ale spionilor. Viața privată a agenților” în pregătire la editura Cetatea de scaun