Varlam Șalamov – Povestiri din Kolîma (I) Traducere din limba rusă și note de Ana-Maria Brezuleanu și Magda Achim. Povestiri din Kolîma (II). Traducere de Magda Achim și Alexandrei Fenoghen. Editura Polirom
Este una dintre cele mai răscolitoare epopei ale secolului XX, „un dicționar complet al experienței concentraționare din Gulag, din cel mai de jos cerc al lui, iadul alb, Kolîma, o radiografie foarte fină a vieții și a morții în cea mai dură regiune, cea mai fină expunere a Gulagului, întrecând-o până și pe cea a lui Soljenițîn.” (Codruț Constantinescu). Acest prim volum cuprinde ciclurile Povestiri din Kolîma, Malul stîng și Un maestru al lopeții.Volumul a fost lansat la Târgul de carte Bookfest. O lună mai târziu, Editura Polirom a publicat volumul al doilea al capodoperei lui Varlam Șalamov, volum care va cuprinde ciclurile de povestiri Schițe din lumea crimei, Renașterea zadei și Mănușa sau PK-2.
Prima ediție în limba rusă a Povestirilor din Kolîma a apărut la Londra, în 1978. În Rusia au început să fie publicate în 1988, iar prima ediție completă a apărut abia în 1989.
Varlam Șalamov s-a născut la 18 iunie 1907 în Vologda, în familia unui preot. După terminarea școlii, în 1924 s-a angajat ca tăbăcar într-o fabrică de pielărie, iar în 1926 a fost admis la Facultatea de Drept a Universității din Moscova. În 1929 a fost arestat și condamnat pentru editarea clandestină a „Testamentului lui Lenin”. În 1931 a fost eliberat și repus în drepturi, dar șase ani mai târziu a primit o a doua condamnare, de cinci ani, pentru „activitate contrarevoluționară troțkistă” și a fost trimis în Kolîma, unde a muncit în minele de aur. În 1943, la anii de condamnare i-au fost adăugați alți zece pentru afirmația că scriitorul Ivan Bunin „este un clasic rus”. Absolvirea cursurilor de felcer în 1946 i-a salvat viața, Șalamov executând restul detenției ca angajat al unor spitale pentru deținuți. A fost eliberat în 1951, dar a părăsit Kolîma abia în 1953.
Perioada dintre anii 1954 și 1973 a dedicat-o reconstituirii experiențelor din lagărele staliniste, pe care le-a reluat în Povestiri din Kolîma.
Șalamov a fost reabilitat în 1956 și s-a mutat la Moscova. Grav bolnav, în 1979 a fost internat într-un azil de bătrâni, apoi transferat într-un spital de psihiatrie moscovit, unde a murit la 17 ianuarie 1982.
„În Povestirile din Kolîma apar oameni fără biografie, fără trecut și fără viitor. Prezentul lor seamănă oare cu cel al unei fiare sau este prezentul unui om?… Autorul Povestirilor din Kolîma gândește că lagărul este o experiență negativă pentru om, din primul până în ultimul ceas. Omul nu trebuie să știe, nici măcar să audă de el. Niciun om nu devine mai bun sau mai puternic după lagăr. Lagărul este o experiență negativă, o școală negativă, înseamnă decădere morală pentru toți – pentru șefi și deținuți, pentru soldații din escortă și pentru spectatori, pentru trecători și cititorii de beletristică.” (Varlam Șalamov)