Fără îndoiala, puterea spirituală rareori întâlnită pe care o avea Părintele Arsenie Boca a generat multiple legende. Toate provin din ignoranța populară – presupunând că darurile acestuia erau întocmai, reale, majoritatea beneficiarilor nu aveau cultura teologică necesară pentru a ști că nimic nu este nou sub soare, că în istoria creștinismului au existat nenumărați sfinți cu „puteri” asemănătoare. Fără doar și poate, mulțimile de adulatori mai și exagerează. Dar, conform, nenumăratelor informații existente până astăzi, avem de-a face cu un caz ieșit din comun – un om care a dus o viață de aspră asceză, de riguroasă rugăciune, fapt care la un moment dat a început să-și arate roadele. Cel mai spectaculos dintre harurile Părintelui Arsenie era cel al înainte-vederii (clarviziunii)…
Atunci o să vă întrebați de unde și până unde titlul de mai sus? Din păcate, de-a lungul vremii au ieșit în evidență cu precădere scrierile despre Pr. Arsenie Boca în care sunt evidențiate exclusiv harurile sale excepționale. Rareori au existat intelectuali care să se fi aplecat asupra acestui fenomen. Mă refer la laici. Teologii au accentuat, în general, diverse aspectele din viața Părintelui,precum celcare se referă la pictura sa – destul de controversată, uitându-se că acest om excepțional nu a ținut neapărat cont de tradiția iconografică, întrucât a și declarat la un moment dat că l-a zugrăvit pe Iisus așa cum l-a văzut…
Iată că arhivele existente astăzi la CNSAS aduc noi mărturii din viața Părintelui Arsenie Boca. Întrucât, am mai scris aici, ceea ce provine din dosarele Securității, în opinia subsemnatului, trebuie lecturat cum grano salis – și mă bucur să constat că nu sunt singurul care gândește astfel-, am fost surprins și bucuros să constat și alte surse prețioase pentru elucidarea unor aspecte din viața Pr. Arsenie Boca. De pildă, informațiile despre Pr. Arsenie Boca existente în dosarele Siguranței. Puțină lume știe că acesta a fost urmărit încă de pe vremea guvernului Antonescu, fiind suspectat de relații cu legionarii.
Informațiile despre care vorbesc aici au fost publicate în cartea intitulată „Părintele Arsenie Boca în atenția Poliției Politice din România”, autori fiind istoricii George Enache și Adrian Nicolae Petcu (Ed. Partener, Galați, 2009). Ei bine, se poate constata cu ochiul liber diferența dintre cele două regimuri – cel capitalist și cel comunist. Dacă în vremea lui Antonescu, în pofida restricțiilor determinate de situația politică specială, de atmosfera de război, după ce l-a urmărit o vreme, Siguranța a recunoscut cu onestitate că Pr. Arsenie nu a fost legionar (vezi p. 19 și p. 22), comuniștii, dimpotrivă, au preluat dosarul și au manipulat în așa fel încât întreaga viață pământească a Părintelui A. Boca a stat ulterior sub această povară a unor acuze contrafăcute.
Alte informații foarte interesante provenite din arhivele Siguranței se regăsesc într-o autobiografie pe care Părintele Arsenie Boca a fost nevoit să o scrie și s-o predea autorităților în 17 iulie 1945 (vezi lucrarea citată, paginile 90-94). Descoperim cu acest prilej un intelectual care de dragul Sfântului Ioan Scărarul traduce „Scara” în limba română în numai cinci luni, descoperim un căutător care odată ajuns la o anume anvergură privește fără complexe spre alte tradiții mistice sau esoterice – fără a perturba cu nimic propria sa credință. Deducem din cele de mai sus o preocupare constantă pentru răspândirea cărților de căpătâi ale ortodoxiei. De unde și relația specială dintre Pr. Arsenie Boca și Pr. Dumitru Stăniloae, care a condus la aducerea de la Muntele Athos de către primul a scrierilor filocalice, și la pornirea, de către cel de-al doilea, a monumentalei sale ediții în limba română. Nu este lipsit de însemnătate sprijinul efectiv pe care Pr. Arsenie a continuat să-l dea acestei ediții a „Filocaliei” (sunt suficiente mărturii în acest sens, începând cu cele ale Lidiei Stăniloae).
Dar iată ce declară Părintele Arsenie Boca mai departe, mărturisind că făcea eforturi pentru „stăpânirea simțurilor”: „Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văz prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văz dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă” (p. 91). Din acestea deducem că Părintele Arsenie Boca era un căutător lipsit de complexe, care se străduia să înțeleagă și practic unde interferează și cum pot fi privite comparativ diversele căi mistice.
Imediat mai jos vine să confirme aceste căutări mărturisind că apela la cele mai autorizate surse: „Mă ajutau la aceste adânciri și studiile cele făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în „Revista de filosofie” din București și îmi parveneau pe acestă cale.” (p. 91).Vom reveni, poate, cu alt prilej pentru a analiza ce putea să citească Pr. Arsenie Boca în „Revista de filosofie” sub semnătura lui Mircea Eliade. Pe scurt, este vorba despre fragmente sau note care urmau să constituie ulterior teza sa de doctorat referitoare la yoga…
Practica oare Pr. Arsenie Boca vreo disciplină orientală – precum yoga sau zen? Nicidecum! A cerceta însă sau a face un studiu comparativ, fie și de ordin personal, nu putea decât să-l ajute. Pentru o mai bună racordare la propria tradiție. Pentru a cunoaște care sunt limitele fiecărei căi comparativ cu cea creștin ortodoxă.
Iată de ce mi se par amuzante și ridicole vorbele șoptite precum că Pr. Arsenie Boca ar fi avut lecturi din yoga, din Rudolf Steiner etc. Nimănui nu-i este interzis aceasta, dacă este stăpân pe sine, mai ales dacă are un îndrumător care să-l monitorizeze cu atenție. Nimic din viața și activitatea ulterioară a Pr. Arsenie Boca nu a ieșit cu vreo fărămă din tradiția ortodoxă, nimic din cele puse pe seama sa nu a avut vreo notă exotică, ci se regăsește în viața multor altor sfinți creștini ai Bisericii nedespărțite.