Cresterea pragului electoral de la 3 la 5%, decisa, miercuri, de Guvern, printr-o ordonanta de urgenta, va bloca accesul partidelor mici in Parlament, dar nu va rezolva principalele probleme ale sistemului parlamentar romanesc, afirma specialistii. Pe de alta parte, in ciuda negocierilor prealabile inclusiv cu opozitia, ordonanta a starnit discutii aprinse in guvern, facandu-se propuneri pentru reducerea pragului pentru aliante. In fainal s-a pastrat solutia din proiect, potrivit careia pragul va fi de 8% in cazul unei aliante formata din doua partide, urmand ca pentru fiecare alt partid membru sa se mai adauge cate 1%.
Decizia Executivului este un rezultat al ,,aranjamentului dintre partidele mari”, condidera analistul politic Stelian Tanase, care va permite in continuare ,,intrarea in legislativ a tuturor imbecililor”, din cauza mentinerii sistemului de vot pe lista. El crede ca marirea pragului este o ,,solutie partiala” si ca doar trecerea la sistemul de vot uninominal va face ca sefii partidelor importante sa nu mai poata decide, in locul electoratului, cine va ocupa un fotoliu de parlamentar.
,,Presedintele partidului este cel care umple listele electorale. Din aceasta cauza, in Parlament patrund foarte putini oameni competenti, si foarte multi apropiati ai birourilor politice ale partidelor”, spune Tanase.
Cresterea pragului va duce, estimeaza analistul, la pierderea statutului de partid parlamentar al unor partide mici, ca PUNR. El crede ca in Parlamentul care va fi ales in toamna vor mai ramane 6-7 partide si va fi mai dificil sa se formeze coalitii de guvernare.
Analistul politic Dan Pavel considera ca pragul de 5% va fi un obstacol greu de trecut pentru partidele mici si le va obliga sa caute solutii pentru realizarea unor fuziuni sau a unor aliante. El spune ca, practic, doar PDSR, singurul partid, “mare” din Romania, poate fi in acest moment absolut sigur ca va atinge acest prag.
,,Teoria politica spune ca un partid mare poate fi considerat doar cel care obtine 15% din voturi la trei alegeri consecutive. La noi, doar PDSR este in acesata situatie”, afirma Pavel.
Cresterea pragului electoral ar putea determina, in opinia sa, o eficienta mai mare a Parlamentului si diminuarea numarului de parlamentari care intra pe listele unui anumit partid, pentru a demisiona apoi si a actiona ca independenti. Pavel observa ca marirea pragului electoral a fost o tendinta constanta in ultimii 10 ani si crede ca masura este benefica si va duce la ,,diminuarea confuziei” de pe scena politica. Dupa ce in primele alegeri libere din 1990, nu a existat un asemenea prag, el a fost de 1% la alegerile din 1992 si de 3% la cele din 1996.
Pavel afirma ca cresterea numarului de semnaturi pentru alegerea presedintelui Romaniei, de la 100.000 la 300.000 va reduce numarul de ,,aventurieri” care se pot angaja in aceasta cursa. Ca si Tanase, Pavel considera ca principala problema este schimbarea sistemului electoral, trecerea la votul uninominal si o diferentiere a atributiilor celor doua Camere.