Stagiunea 2000-2001 a Teatrului Odeon a debutat aseara cu “Fratii” de Sebastian Barry, reprezentatie-eveniment coprodusa de SMART si Teatrul Odeon. Noul spectacol al lui Alexandru Dabija ii are in distributie pe Mircea Albulescu, Constantin Cojocaru, aerban Ionescu, Rodica Mandache, Dorina Lazar, Irina Mazanitis, Gelu Nitu, Elvira Deatcu, Razvan Mazilu, Sidonia Ganea si Dumitru Bogomaz.
Scenografia, costumele, conceptia grafica si light-designul poarta semnatura inconfundabila a cuplului Irina Solomon – Dragos Buhagiar, iar coregrafia e conceputa de Razvan Mazilu. Traducerea si adaptarea textului a fost realizata de Carmen Croitoru.
Spectacolul intruneste datele unei manifestari de exceptie: o piesa valoroasa a dramaturgiei contemporane, aplaudata pe scenele din Marea Britanie si Franta, si o viziune regizorala in care rigoarea decurge firesc din poezie, sustinuta de remarcabile performante actoricesti, intr-un decor de o frumusete halucinanta.
Totul se recompune din amintirile, franturile de conversatie si visele a doi frati ajunsi la o varsta la care nu se mai pot desparti nici unul de altul, nici de locul unde s-au nascut. In esenta “Fratii” ridica o problema nelinistitoare a societatii contemporane: “Ce facem cu batranii nostri?”.
Atmosfera este calda, dezarmanta, timpul curge fara zbateri patetice. Universul se inchide in cercuri concentrice: o tara frumoasa, la indemana altora, un tinut cu oameni care vorbesc mereu despre libertate, un oras din care toti tinerii au plecat, un deal, o ferma scapatata, o casa mica, veche, in care creste iarba…
Piesa, al carei titlu original este “Boss Grady’s Boys”, a avut premiera mondiala in 1988 la Dublin. Traducerea in romana a fost publicata in volumul “Teatru irlandez de azi” (Editura UNITEXT, Bucuresti, 1998), prefatat de criticul Marian Popescu, iar Alexandru Dabija a realizat prima versiune scenica la Teatrul “Sica Alexandrescu” din Brasov.
Despre spectacolul din urma cu cativa ani, acelasi critic scria ca “se indeparteaza vizibil de de experientele traumatice reflectate de dramaturgia multora dintre scriitorii irlandezi.
Lumea celor doi frati e a fermei, cu muncile rutiniere, dar este si aceea a unui mister, al naturii care patrunde existenta lor. In acelasi timp, este insa si un spatiu al memoriei selective, concentrata in obsesiile privind tineretea lor”.