Vara, femeile de la țară iau câte un bostan mare și cu securea îl taie mărunt mărunt ca să dea mâncare la rațe. Exact asta a făcut USL împărțind ministerele și născocind 26 de funcții de ministru: parcă a tăiat mărunt mărunt ca să dea de mâncare la rațele hrăpărățe care așteptau de mult funcții de rang mare.
În loc să fi desființat instituții, ministere, agenții și inspectorate, guvernul le-a înmulțit.
În loc să fi desființat de exemplu Casa de Asigurări de Sănătate și să o fi scufundat în cadrul Ministerului Sănătății, pentru a nu mai avea trei direcții la care trebuie să raporteze acum un spital și de la care să vină banii (Casa de Sănătate, ministerul, primăria), noua putere creează noi instituții.
Când devine din ce în ce mai clar că sunt necesare politici centralizate pentru a avea eficiență mai mare – vezi inițiativa fostului de acum ministru al sănătății Raed Arafat de a crea o centrală de achiziții pentru spitale – acum avem 22 de ministere în loc de 11 și 26 de miniștri.
Este evident că Ministerul Finanțelor și cel al Economiei au fost sparte pentru a avea și liberalii, și social-democrații câte un portofoliu.
Nu a reieșit de nicăieri până acum rațiunea împărțirii Finanțelor în Ministerul Bugetului și Ministerul Finanțelor.
Din câte se știe până în prezent, ministrul bugetului va coordona activitate de bugetare și de execuție bugetară plus Trezoreria, în timp ce ministrul finanțelor va coordona activitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și legislația fiscală.
Poate această intenție de a sparge un minister mamut cum este cel al Finanțelor, care împreună cu toate instituțiile din subordine are peste 30.000 de angajați, este gândită de mai multă vreme, dar până acum nu a fost vreo discuție la nivelul specialiștilor în economie că ar fi nevoie de o asemenea împărțire.
Încă o dată, prioritățile mediului de business – care clamează birocrația uriașă din Finanțe, faptul că spre exemplu trebuie să-ți iei concediu dacă vrei să radiezi o firmă – sunt una și măsurile luate de cei care ajung la putere sunt alta.
Apar tot felul de întrebări. Cine va discuta cu FMI? Cine va reprezenta România la reuniunile miniștrilor de finanțe din Uniunea Europeană? Nu era destul că sunt neînțelegeri de reprezentare între Președinte și premier, mai trebuie eventual să apară și între ministrul finanțelor și cel al bugetului?
La economie, trei ministere în loc de unul: al Energiei, al Mediului de Afaceri și al Industriei și Comerțului. Pe de o parte, este bine că acest cuvânt – industrie – apare ca titulatură a unui minister.
Franța chiar a inventat odată cu venirea la putere a lui François Hollande un minister al reindustrializării, pentru a desfășura politici prin care să fie oprită mutarea slujbelor din acest sector în alte țări cu mână de lucru mai ieftină.
Poate în sfârșit va avea parte și România de o politică industrială, de o radiografie a ceea ce a mai rămas din ce a fost în urmă cu 23 de ani, a ceea ce a fost creat viabil între timp și de punere pe masă a unor măsuri de relansare pentru industrie.
Pentru că aici este cheia creșterii pentru următorii ani. Mulți spun, și în special investitorii străini, că România trebuie să dezvolte energia, agricultura și infrastructura. Însă numai prelucrarea materiei prime aduce valoare adăugată.
Va merge dl. Vosganian în fiecare județ în 2013 să identifice cei mai puternici jucători din industria româ-nească și ce trebuie făcut pentru ei ca să crească în continuare, eventual pe piețele externe? Este de văzut. Pe de altă parte, un investitor care vine mâine în România pentru a deschide o afacere în eoliene unde va merge, la Ministerul Energiei, la Industrie sau la Mediul de Afaceri? Sau eventual la Ministerul Marilor Proiecte, la dl. Dan Șova, dacă este o investiție de peste 100 de milioane de euro?
În rest, foarte riscante sunt numirile lui Relu Fenechiu, Liviu Dragnea și Constantin Niță, oameni care au ținut să fie în guvern, dar din al căror trecut oricând pot apărea multe semne de întrebare.
Premierul Ponta nu a riscat, deși a avut “un minut de aur” la dispoziție. Pe acest val de sprijin puteau fi aduși oameni din generația sa eventual din afara partidului, cu cariere indiscutabile, deja recunoscuți în străinătate.
Dar partidele au câștigat, partidele și-au numit oamenii. Se va vedea dacă acest minut de aur a fost irosit și dacă cedările de acum nu îl vor transforma în timp pe noul premier într-un prizonier al vechii gărzi.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.