Sufocarea pe care o au românii când vine vorba despre condițiile de viață din Occident față de cele din România este de multe ori rezumată la lucruri simple: obținerea unei adeverințe, un indicator pe stradă care lipsește, cozi la taxe, șapte drumuri de făcut pentru o simplă înmatriculare a unei mașini la mâna a doua.

Este absolut uluitor, spre exemplu, cum de nici până acum, la 14 ani de la înființarea caselor de sănătate, nu există un card de asigurat care să certifice faptul că ești asigurat, iar medicii și spitalele cer adeverințe peste adeverințe.

Situația este de altfel o nebuloasă totală în acest sector – deși pe site-ul Casei de sănătate există posibilitatea verificării de către oricine – asigurați, medici, spitale, farmacii – a calității de asigurat a unei persoane, mulți medici și spitalele trimit după adeverință.

Cel mai mult îi nemulțumește pe oameni că deși statul cheltuie sute de milioane de euro anual cu sisteme IT, România este țara adeverințelor și a ștampilelor.

De fapt, care este explicația? Simplu: cei mai înalți oficiali ai acestei țări nu se așază la masa de ședințe a guvernului cu scopul simplu de a găsi o soluție la o problemă. Nu. Premierii noștri ori fac demonstrații de forță la videoconferințe cu prefecții, cum făcea premierul Adrian Năstase, ori visează la mașini de epocă, cum făcea Călin Popescu-Tăriceanu, ori vorbesc ca mitraliera texte învățate pe de rost ca Emil Boc sau, mai nou, spun pilde cu poeții Schiller și Herder, poeți germani de la 1800, cum făcea miercuri seara Mihai Răzvan Ungureanu.

Niciunul, dar niciunul nu auzi să se fi enervat de o simplă problemă administrativă, cum este această situație a adeverințelor de sănătate, care a făcut ieri victime la Casa de Pensii din Iași și să cheme la masă miniștrii să le ceară să funcționeze sistemul.

Ziarul Financiar a tot scris că treaba executivului este să ADMINISTREZE, nu să legifereze, și să pună resursele administrației la un loc pentru a rezolva problemele țării. Să fie măcar o dată o ședință de guvern care să nu aibă ca obiectiv discutarea unor HG-uri, ordonanțe sau proiecte de lege, ci rapoarte despre cât timp îți ia să-ți faci un pașaport, să înmatriculezi o mașină, să obții un cazier fiscal sau să muți sediul fiscal al unei firme.

Cine conduce această țară nu înțelege că oamenii nu mai așteaptă de mult soluții economice de la ei, că s-au lămurit de mult că nu sunt în stare nici să facă o politică industrială, nici să administreze cât de cât niște monopoluri să le țină pe profit și nici să sprijine crearea de locuri de muncă prin impulsionarea dezvoltării de IMM-uri, de exemplu. Nu, oamenii nu mai vor de la guvern locuri de muncă sau business, ci pur și simplu vor să fie lăsați să-și vadă de viața și de munca lor și nu să umble după hârtii. Să le fie simplificată activitatea.

Din acest punct de vedere, Ministerul de Interne, cu cei 170.000 de angajați și încrengătura de departamente și agenții este mai important decât Ministerul Economiei. Mulți antreprenori mici, cu afaceri de câteva sute de mii de euro pe an, dar care angajează grosul salariaților din România, poate că nici nu au auzit că există un minister al economiei, dar s-au enervat de fiecare dată când a trebuit să piardă ore și zile întregi să înmatriculeze o mașină sau să-și schimbe buletinul.

Premierul vorbește de Schiller, oamenii cad așteptând adeverințe, hârtii să arate că există. Și două ore dacă vin la guvern pe zi și fac mai multă treabă decât cine e prim-ministru, a spus într-o zi la o ședință deschisă de redacție ZF Expert un manager al unei companii cu afaceri de 50 milioane de euro. Cine îi face o ofertă?

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.