Preturile la imobiliare nu au crescut numai in Franta, ci peste tot in Europa, relateaza Le Figaro.
Principalele piete europene au afisat anul trecut valori in crestere. Potrivit RICS, asociatia internationala care grupeaza profesionisti din domeniul imobiliar la nivel mondial, “aceste piete au realizat performante cu adevarat superioare cresterilor economiilor nationale respective”. “Nici un semn de deriva a pietei nu se vede la orizont”, a mai semnalat studiul.
Dupa studiile RICS, anul 2003 s-a caracterizat printr-o Europa in doua viteze, cu piete in plina expansiune dar si cu piete in stagnare, fenomen cauzat de nivelul ridicat al preturilor. In ambele cazuri, RICS constata ca diminuarea ratei dobanzii a “exercitat o influenta pozitiva substantiala asupra locuintelor”, si permite evitarea unui colaps pe o piata definita de acum “matura”.
In ciuda cresterii modeste, nici un semn nu indica, de fapt, o cadere a preturilor la imobiliare in nici o regiune europeana. In tarile cele mai afectate de incetinirea economica de dupa 2001, ca Olanda, Danemarca sau Elvetia, preturile s-au erodat foarte putin sau au ramas practic neschimbate. In Irlanda, revigorarea economica a permis chiar temperarea preturilor in acest sector. In Germania, unde platitudinea economica este recunoscuta, preturile locuintelor au ramas si ele la fel de terne. Daca multe orase din vest au cunoscut un progres moderat fata de cresterea cererii, piata din est sufera inca de pe urma abundentei ofertei. Asta, “alaturi de agravarea situatiei economice, contribuie la scaderea preturilor la imobile”, explica RICS. Modestia si ponderea mica a pietei germane imobiliare in cadrul UE este suficienta pentru a explica comportamentul dezamagitor al pietelor imobiliare si ipotecare europene in comparatie cu cele ale SUA, in cursul ultimilor ani.
Dar aceasta miscare a preturilor nu este valabila pentru toate regiunile europene. In majoritatea tarilor de pe continent, preturile s-au majorat mai repede decat cresterea economica sau cea a veniturilor disponibile ale consumatorilor. In Marea Britanie, Spania si Franta, preturile si-au luat pur si simplu zborul, determinand analistii sa se teama de o “bula imobiliara”, similara celei din anii 90. Anul trecut Marea Britanie s-a clasat din nou in fruntea clasamentului celor mai bogate tari din Europa. O tendinta care se confirma in primele luni ale anului, caci in martie pretul mediu al unei case depasea pragul de 225.000 de euro.
Spania inregistreaza “cresterea cea mai puternica” de pe batranul continent, cu un salt in primul semestru al anului 2003 de 18% la nivel national si 30% doar in Madrid. Astfel, pretul mediu la o locuinta noua este de 1.931 euro pe metru patrat , adica de sase ori mai mult decat in 1985.
Preocupat de evitarea unui “crah” imobiliar, noul sef al guvernului spaniol, Jose Luis Rodriguez Zapatero, a asigurat inca de la venirea sa la putere ca “guvernul va lupta contra speculatiilor cu terenuri de constructii, principalul factor inflationist care afecteaza locuintele disponibile”, declarand ca va constitui in premiera un minister dedicat exclusiv acestei probleme.
De cealalta parte a Alpilor, preturile si-au continuat cresterea de anul trecut (12%), dupa o lunga recesiune in anii 90. Totusi, economia italiana a urmat valul incetinelii europene din 2001, si de atunci, cresterile au fost infime. Acest fapt nu pare a afecta prea mult cererea de locuinte: la sfarsitul lui 2003, agentiile au semnalat ca piata a ramas animata.
Si piata belgiana inregistreaza o crestere continua de zece ani, atingand punctul culminant in toamna anului trecut, cand s-a vazut o dublare a preturilor fata de acum zece ani. Anul trecut progresul a fost de la 8% la 10%.
In Franta, cresterea preturilor a fost rezonabila fata de trecut, in ciuda unei piete foarte active in sud, la Marsilia (+18%), sau Montpellier(+25%). RICS estimeaza ca, intr-adevar, “probabil ca piata hexagonului se contracta sensibil in 2004, iar performantele economice mediocre si riscul de crestere a ratei dobanzii franeaza cererea de locuinte”.
Sa locuiesti in Londra – misiune imposibila
Inca o data, piata imobiliara englezeasca isi ia avant. Potrivit Halifax, numarul unu in creditul imobiliar din Marea Britanie, pretul mediu al unei locuinte cu doua camere este de 227.000 euro, de trei ori mai mult decat anul trecut. Bineinteles, cresterea nu a fost aceeasi in toata tara. La Londra, un apartament “tip”costa 247.000 lire sterline, pe cand in Scotia, doar 85.000 lire. Profesionistii din domeniu afirma ca cresterea a fost mai accentuata in nord decat in sud, evident contand enorm zonele care ofera multe locuri de munca, cum ar fi Londra.
Nationwide, celalalt urias al creditelor ipotecare britanice indica o crestere a preturilor de 33% in nord si 23% in Scotia. Si Tara Galilor a cunoscut o crestere de 36%. La Londra, unde piata a ramas incremenita dupa invalmaseala bursiera cauzata de bula dotcom, activitatea se afla acum din nou in plina efervescenta. Potrivit unei anchete efectuata lunar de cabinetul Hometrack, exista de doua ori mai multi candidati la cumpararea unei case decat proprietati disponibile pe piata.
Fata de cresterea cererii, preturile au crescut cu 1,6% in capitala, doar in luna februarie, iar in arondismentul Kensington&Chelsea, care a inregistrat cea mai vizibila crestere, de 2,7%, pretul mediu s-a stabilit undeva la 824.000 de euro.
“Piata londoneza se arata viguroasa dupa un an 2003 destul de anemic”, constata un economist de la Hometrack. “Cresterea veniturilor, oferta de imprumuturi de le institutiile de credit si marirea increderii populatiei se conjuga pentru a sustine cererea”, explica el. Euforia este legata si de intoarcerea angajatorilor catre practicarea programului de munca cu norma intreaga.
Acest avant are insa si un revers. Cadrele didactice, pompierii, politistii intampina dificultati in locui in capitala, fiind inclinati sa isi abandoneze locurile de munca. Pentru incurajarea acestora, guvernul nu are alta solutie decat sa le ofere credite mai avantajoase.
Amenintarile bulei spaniole
Vantul din pupa si pentru imobiliarele spaniole. Potrivit unui raport publicat de Asociatia Promotorilor Imobiliari din Madrid, peninsula Iberica construieste la ora actuala cam 600.000 locuinte anual. Mai mult decat Franta si Germania la un loc!Motivele unei asemenea febre imobiliare sunt diverse.
Unele sunt de ordin structural, cum ar fi motivatia oamenilor de a pune bazele unui camin propriu, sau absenta unui parc locativ. Alt factor de este de aceasta data unul de ordin conjunctural: scaderea ratelor dobanzii la creditele ipotecare la aproape 4,5%, in medie, a determinat incitarea catre achizitionarea unei locuinte, mai ales in contextul favorabil creat de existenta locurilor de munca.
Pe de alta parte, multi investitori s-au indreptat catre piata imobiliara, care ofera un randament mai sigur decat cea financiara. Boomul pietrei, care dureaza deja de cativa ani, este un cadou neasteptat pentru economia spaniola. Constructiile reprezinta 8,6% din PIB si au asigurat 40% din noile locuri de munca create anul trecut. Dar un asemenea entuziasm pentru imobiliare nu este inofensiv. Tara este amenintata de spargerea acestei “bule imobiliare”, pentru ca de mai mult de sase ani, preturile nu au incetat sa creasca, atingand nivelul de crestere de 111% intre 1997 si 2003, potrivit cifrelor publicate de Tisa, o societate de evaluare a proprietatilor imobiliare.
In capitala spaniola, pretul pe metru patrat la o locuinta noua este de 2.338 euro, astfel incat un apartament cu doua camere nou costa peste 300.000 de euro. La Madrid si Barcelona, preturile au crescut in ultimul an cu 31%, iar metrul patrat se negociaza de la suma de 1.883 euro. Intermediarii contribuie la aceasta spirala; un studiu realizat de cotidianul Expansion a demonstrat ca castigurile intermediarilor au crescut cu 200% in 2002.
In ciuda cresterii vertiginoase a preturilor in capitala, oferta nu face fata cererii extrem de dezvoltate. Obsesia spaniolilor de a deveni proprietari explica goana lor dupa locuinte. Aproape 90% dintre ei, comparativ cu doar 52% in Franta au propriul acoperis.
andreea.paun@zf.ro