trenSformers e o actiune intr-un mediu putin explorat: trenul. A inceput ca un tangaProject de investigare a diferentelor regionale intre clujeni si bucuresteni, iar metoda a fost cea a interventiei directe in vagoanele de tren. Primele patru drumuri au fost de la Cluj Napoca la Bistrita, respectiv la Ciucea, pe trenuri personale. Joi, 13 august, s-a desfasurat drumul Cluj Napoca – Bucuresti, care a durat 10 ore.
 
Principiile din care s-a nascut proiectul trenSformers sunt: creativ, participativ si colectiv. trenSformers nu fac nici spectacol de teatru, nici forum social, ci invita oamenii asa cum sunt ei sa participe egal la constructia unui eveniment social care are in centru dialogul. Tot procesul este documentat pe diferite medii: video, audio sau text, dar important este acel eveniment aici si acum. Desigur, o parte dintre exercitii si jocuri sunt pregatite inainte (pentru aceasta a existat un workshop de noua zile la Cluj), dar, asa cum s-a intâmplat pe acceleratul 1746 Cluj – Bucuresti, unele au fost inventate pe loc. Pentru acest drum a existat si un echipaj de bloggeri trenSformers care au transmis live (atât cât a permis reteaua de telefonie mobila) ce se intâmpla pe tren. Intregul proces prin care se transforma un tren dintr-un spatiu neutru de tranzit intr-unul de socializare si relationare este unul cu sursa deschisa, oricine putând sa preia si sa-l adapteze pentru orice tip de tren si distanta. TrenSformarea e o metoda libera. De aceea am adunat fotografii, inregistrari video sau povesti pe blogul trensformers.wordpress.com.
Inceputul. Ne urcam in primul sau in ultimul vagon. In gara de plecare, trenSformers flutura esarfele si saluta oamenii de pe peron, reluând un gest pierdut in secolul nostru. Apoi se aliniaza si traverseaza trenul de la un capat la altul: acum se creeaza primele contacte si asteptarea a ceea ce va urma. Ne alegem un vagon-salon si incepem sa chestionam oamenii asupra perceptiei lor. Pe cele patru personale am folosit un chestionar-fulger care vehicula toate stereotipurile despre ardeleni si bucuresteni. Chestionarul e nul sociologic, dar e un mod bun de a testa si integra persoana sau persoanele din fata in jocul-dezbatere. Se ajunge foarte usor la experiente personale, la recunoasterea faptului ca perceptiile ne sunt ultra-mediate de televiziune si reteaua sociala locala in care traim. Discutiile incep intre persoane, pragul subiectiv in intelegerea celuilalt este depasit devenind unul inter-subiectiv. Agregarea opiniilor e un proces complex pe care trenSformers au vrut sa-l (re)construiasca oferind cadrul, nu directia. In alt vagon intram direct cu câteva „cartoane de statement” – opinii radicale si agresive despre Cluj, respectiv Bucuresti, transcrise de pe site-ul RealitateaTV – care stârnesc instant calatorii. Apoi incepe dezbaterea. In discutie intra personaje pitoresti (precum domnul topograf care a facut armata lânga Bucuresti si asa si-a dat seama ca bucurestenii sunt „papagali” sau nea Costel din Sighisoara care crede ca in judetul Prahova se vorbeste cea mai curata limba româna), batrâne care ne-au invatat diferite retete – asa s-a nascut Corul Retetelor cu Accent Ardelenesc: gospodina dicta reteta, iar trenSformers o repetau pâna prindeau accentul – sau tineri care calatoresc in grup prin tara si nu fac nicio distinctie intre ardeleni, munteni sau moldoveni.
Un joc preferat de calatori a fost cel al mirosurilor. Legata la ochi cu o esarfa trenSformers, persoana este plimbata prin tren si pusa sa descrie senzatiile olfactive pe care le simte si sursa lor. Interactioneaza cu calatori si bagajele lor, incercând sa distinga nuantele in mirosul colectiv de tren. Asa, un singur calator face harta olfactiva a spatiului social. Un alt exercitiu presupune plasarea unui trenSformer in fata oamenilor si invitatia de a-i construi o identitate. Dupa ce oamenii erau total imersati in joc, se adauga noi elemente discursive acelei identitatii („uraste ardelenii”, „crede ca la Bucuresti sunt numai idioti”) de catre ceilalti trenSformers. Rezultatul este o discutie de convingere a trenSformerului sa fie mai tolerant, mai argumentat, mai putin radical. Tot un joc de imaginatie este si Portretul Robot care presupune recompunerea vizuala a Bucuresteanului sau Clujeanului folosind exclusiv imagini ale hainelor noastre. Subiectivitatea e garantata.
Pe drumul lung, de la Cluj la Bucuresti, pe lânga toate aceste exercitii s-a filmat un clip cu calatorii in biroul trenSformers (compartimentul 100) si s-a inregistrat o melodie critica atât la adresa ipocriziei afisate atât de ardeleni, cât si de bucuresteni. In ambele situatii, calatorii au fost elementele principale. Interventia s-a incheiat cu distribuirea unei truse de supravietuire in Bucuresti calatorilor nesiguri.
Sfârsitul inca nu exista, mai sunt câteva interventii de realizat in jurul Bucurestiului. trenSformers este un proiect la inceput, in varianta demo, autofinantat si gratuit. CFR Calatori au oferit spatiul, calatorii povestile, iar trenSformers cadrul de joc. Nu exista rezultate de tip statistic, ci doar acest exercitiu al descentrarii si deschiderii. Nu exista o singura versiune asupra a ceea ce se intâmpla, structura actiunii e una de tip rizomic in care un grup informal transforma, pentru o perioada limitata, o realitate sociala.
 
trenSformers sunt: paul dunca, zoe olaru, ioana paun, david schwartz, constantin vica, tania cucoreanu, miron ghiu, andrei ionita, andra matzal, matei schwartz, kevin molin.
 
documentarea pe: http://trensformers.wordpress.com

Subiecte #tren#trenSformers