Ministerul Muncii a lansat in dezbatere publica un proiect de ordin al ministrului de resort care sa aduca o serie de modificari Codului muncii. Schimbarile vizeaza clauza de neconcurenta, perioada de proba si durata timpului de munca – prevederile Codului muncii referitoare la acestea fiind deseori criticare de reprezentantii angajatorilor.



Proiectul de ordin, publicat pe siteul ministerului, prevede ca obligatia de neconcurenta prevazuta in cadrul art. 30 alin. (2) lit. d) din Codul muncii nu opereaza ex lege ci numai daca, prin acordul partilor, aceasta clauza a fost inserata expres in contractul individual de munca.



Clauza de neconcurenta, asa cum apare ea in prezent in Codul muncii, il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, activitati concurente angajatorului sau. Pentru a fi aplicabila, insa, angajatorul trebuie sa plateasca o indemnizatie lunara de cel putin un sfert din salariu. Clauza se poate intinde si dupa incetarea contractului de munca pe o perioada de maximum 2 ani.





Perioada de proba



Proiectul de ordin prevede ca, in situatia in care, in functie de specificul muncii, in contractul individual de munca a fost negociata o clauza privind perioada de proba angajatorul are obligatia de a aduce la cunostinta salariatului si criteriile specifice necesare indeplinirii atributiilor postului. Aceste criterii sunt stabilite anterior de catre angajator si sunt incluse in fisa postului.



Indeplinirea criteriilor urmeaza sa fie notate dupa o grila de punctaj (evaluare) specifica, pe parcursul desfasurarii perioadei de proba. Proiectul mai prevede ca, in cazul in care, la sfarsitul perioadei de proba, se constata ca punctajul obtinut de salariat pe parcursul acesteia nu se incadreaza in baremul (limitele) grilei de evaluare, angajatorul poate considera ca salariatul nu indeplineste criteriile necesare indeplinirii atributiilor postului respectiv si poate concedia salariatul in temeiul art. 61 litera d) din Codul Muncii.



Indeplinirea procedurii de notare pe baza baremului de evaluare, precum si neincadrarea salariatului in limitele acestuia constituie cercetare prealabila numai in cazul existentei unei perioade de proba.



Perioada de proba a ridicat multe probleme in trecut iar analistii spun ca prevederile Codului muncii nu difera foarte mult de vechea reglementare. Astfel, se poate stabili o perioada de proba de cel mult 30 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 90 de zile pentru functii de conducere. In cazul muncitorilor necalificati, perioada de proba are caracter exceptional si nu poate depasi 5 zile, in timp ce pentru absolventii institutiilor de invatamant aceasta este cuprinsa intre 3 si 6 luni. De asemenea, perioada de proba este intre 5 si 45 zile pentru contractele pe durata determinata. Codul interzice insa angajarea succesiva a mai mult de trei persoane pe perioade de proba pentru acelasi post. In opinia angajatorilor, procedurile privind concedierea celor care nu reusesc sa treaca de perioadele de proba sunt birocratice, greoaie si de durata. Ei spun ca aceasta birocratie va actiona ca un factor demobilizator pentru companiile ce doresc sa angajeze noi salariati.





Timpul de lucru



Impunerea unei durate maxime a timpului de munca de 48 de ore pe saptamana, incluzand orele suplimentare a nemultumit angajatorii, in special cei care activeaza in domenii caracterizate de sezonalitate – constructii sau agricultura. Chiar si reprezentantii investitorilor straini au recomandat autoritatilor ca, in conformitate cu directivele UE, angajatilor sa li se permita sa munceasca maximum 48 ore pe saptamana ca medie calculata pe o perioada de un an.



Ministerul Muncii propune prin propictul de ordin ca durata zilnica a timpului de munca in anumite sectoare de activitate, cum ar fi in constructii, in industria forestiera, in agricultura, precum si alte unitati cu conditii specifice sau profesii, poate fi mai mare de 8 ore pe zi, pe baza actelor normative specifice ori a negocierilor colective sau individuale, urmand ca in medie sa nu depaseasca lunar, trimestrial, semestrial sau anual durata maxima legala a timpului de munca.





Consultarea sindicatelor



La aceste capitol, Ministerul Muncii prevede ca la elaborarea normelor de munca, acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor se obtine in urma unor proces de consultare a acestora, potrivit procedurilor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil. In forma actuala, Codul muncii prevede ca normele de munca se elaboreaza de catre angajator cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.





Locuri de munca vacante



Proiectul de ordin al ministrului muncii introduce obligatia agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca de a raspunde solicitarii angajatorului privind redistribuirea salariatului, corespunzator pregatirii profesionale sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii, intr-un termen de 7 zile de la data inregistrarii cererii.



Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat in unele cazuri sa propuna salariatului concediat alte locuri de munca vacante in unitate sau, daca nu dispune de locuri vacante sa solicite sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului.
miruna.lebedencu@zf.ro