Cum arată un duel al viorilor – în cazul nostru cel petrecut între 26 septembrie și 6 octombrie în 6 orașe din România – privit din interior spre exterior ?
S-au adunat pe scenă trei personalități artistice diferite, cu trei trasee diferite ale carierei, doi violoniști și un pianist.
Cei doi violoniști nu reprezintă doar istoria viorilor lor celebre, viori pe care cântă în acest moment prin generozitatea unor susținători privați sau publici ai culturii europene. Cei doi reprezintă două fațete ale unor istorii de viață, ale unor opțiuni diferite pentru a duce mai departe o vocație și o misiune ce ascunde un efort pe care puțini dintre cei aflați în sala de concert îl pot intui.
Pe scenele din Tg. Mureș, Brașov, București, Cluj-Napoca, Timișoara și Craiova au urcat simultan în aceasta toamnă trei muzicieni născuți în România. Unul care a plecat din țară și continuă să trăiască și să activeze în Europa, în calitate de profesor și interpret, fiind la ora actuală concert-maestrul orchestrei Concertgebouw Amsterdam și directorul artistic al Academiei Menuhin – Liviu Prunaru, un altul care a plecat pentru o perioadă și apoi a revenit în țară, fiind actualmente solist concertist al orchestrelor radio și al filarmonicii din Brașov – Horia Mihail și un al treilea care a părăsit România doar pentru perioade scurte, pentru cursuri, concursuri sau concerte, fiind acum profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, cunoscut solist și interpret de muzică de cameră – Gabriel Croitoru.
În turneul Duelul viorilor s-a încercat o abordare cât mai prietenoasă a publicului, în ideea că o vioară Stradivarius sau Guarneri, chiar dacă este o operă de artă de valoare semnificativă dacă ne raportăm la prețul ei în euro, rămâne în primul rând intermediarul emoțiilor ce leagă interpretul de public. Dacă în lume există câteva sute de Stradivarius și câteva zeci de Guarneri, valoarea lor atunci când stau închise într-un safe sau în vitrinele unui muzeu este foarte diferită de valoarea lor atunci când sunt aduse în fața publicului. O vioară trebuie cântată. Și în mod diferit față de un tablou de valoare, care poate fi expus și admirat imediat ce se găsește pe simeze, o vioară are nevoie să se cânte la ea mai mult până atinge sunetul ideal.
Când pleacă de la Concertgebouw cu Stradivariusul în spate, Liviu Prunaru se pierde printre miile de bicicliști din Amsterdam, vioara lui având atunci exact valoarea instrumentului de lucru pe care i l-a pus la dispoziție în 2008 orchestra al cărei lider este, “cea mai bună orchestră din lume”, pentru că s-a dorit ca în orchestră să fie un Stradivarius.
Când străbate țara de la o filarmonică la alta împreună cu Guarneri-ul său, în traseul pe care și l-a asumat rămânând violonist român în România, Gabriel Croitoru este conștient că puțini sunt cei care ar realiza, dacă nu ar fi avertizați, care este diferența între opera de artă care îl însoțește și o vioară modernă.
I-am văzut pe aceeași scenă pe Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru, acompaniați de Horia Mihail, cântând în fața unor săli arhipline – cu scaune ale spectatorilor așezate și pe scenă din cauza cererii de bilete suplimentare – în turneul Duelul viorilor, organizat de Radio România Cultural și Asociația Culturală Accendo și cofinanțat de AFCN. Trei artiști exceptionali – violoniștii Gabriel Croitoru și Liviu Prunaru alături de pianistul Horia Mihail, două viori de mare valoare, adevărate opere de artă – Guarneri del Gesu “Catedrala” a lui George Enescu și Stradivarius “Pachoud”, 6 orașe, 6 săli, 6 concerte, peste 5000 de spectatori, mai mult de 2000 de km parcurși, un concert transmis live la radio, peste 800 de minute de înregistrări radio și peste 800 de minute de înregistrări TV și cifrele statistice ar putea continua.
Repertoriul ales de cei trei artiști a fost deosebit de atractiv și de solicitant în același timp, cuprinzând lucrări de Ceaikovski, Brahms – Kreisler, Șostakovici, Sarasate, Provost, Kreisler, Berio, Spohr și nu numai, ideea urmărită fiind tocmai punerea în evidență a potențialului expresiv al instrumentelor și evident, a calităților violoniștilor.
E foarte greu să te pronunți din punct de vedere artistic, mai ales când ai participat la mai multe dintre recitaluri și i-ai auzit pe amândoi încercând să arate ce au mai bun. Succesiunea sălilor tot mai pline de la un oraș la altul, modul în care faima duelului îi preceda pe dueliști a generat un entuziasm pe care de obicei astfel de recitaluri nu le produc unor muzicieni experimentați precum Gabriel Croitoru și Liviu Prunaru.
Deși cântă de aproape 40 de ani la instrumentul care i-a ales pe când erau copii, am simțit că această întâlnire târzie pe aceeași scenă i-a bucurat mai mult decât se așteptau și amândoi mi-au întărit convingerea că ideea acestui turneu trebuie să continue…
Publicul din țară are nevoie să fie atras către sălile de concerte din orașele lor, pe care, de multe ori, pare să le fi uitat. Cu povești interesante, cu o atmosferă destinsă, și cei mai puțin familiarizați cu domeniul se vor îndrepta către sala de concert pentru a se întâlni cu violoniști pe care nu i-a văzut niciodată în această postură. Până la următorul duel, puteți parcurge drumul primului duel violonistic din România la adresa www.duelulviorilor.ro.