Un roman publicat în 1926*), după două volume de povestiri, eclipsat de mai celebrul „Fiesta”, apărut în același an, dar care anunță fără dubiu stilul scriitorului și chiar evoluția sa. Deși s-a spus la nesfârșit că ar fi fost o parodie după Sherwood Anderson.
Acțiunea se petrece în nordul statului Michigan. Cei doi eroi sunt veterani ai primului război mondial, Yogi Johnson și Scripps O’Neill, amândoi muncitori la o fabrică de pompe și amândoi în căutarea femeii perfecte. Povestea începe când Scripps O’Neill revine acasă, dar constată că soția și fiica minoră l-au părăsit. Găsește repede o înlocuitoare, chelnerița Diana, cu care se căsătorește doar pentru a afla cât îl dezamăgește, chiar și când femeia încearcă să-l impresioneze cu cărțile citite, alese din listele de lectură ale revistei The New York Times Book Review. O’Neill trece pe halucinogene, se închipuie președintele Mexicului, calitate în care o numește pe o a treia chelneriță vicepreședinta sa. Yogi Johnson este și el dezamăgit de femei, o prostituată din Paris cu care trăia îl părăsise pentru un ofițer englez. În cele din urmă se îndrăgostește de o indiană căsătorită.
Cartea a fost primită diferit de scriitorii americani ai vremii, Hadley o socotea o prostie, Dos Passos – amuzantă, Fitzgerald (care apare în roman) – o capodoperă. Chiar dacă nu se ridică la valoarea următoarelor romane ale lui Hemingway, romanul acestea de nici o sută de pagini se remarcă prin stil și a fost de considerat de mul’i un exemplu de cum răspundea literatura modernismului anilor ’20.
Iată un exemplu de divagație (la final) fără vreo legătură cu subiectul:
„Așadar, cititorule, ți-a plăcut? Mi-a luat zece zile s-o scriu. A meritat? E aici o parte pe care vreau s-o clarific. Îți amintești când Diana, chelnerița mai vârstnică, povestește cum și-a pierdut mama în Paris și s-a trezit cu un general francez în camera de alături? M-am gândit că poate ai fi interesat să afli explicația. Ce se întâmplase de fapt e că mama ei se îmbolnăvise în timpul nopții de ciumă bubonică și doctorul chemat la fața locului a pus diagnosticul și a alertat autoritățile. Era ziua în care urma să se deschidă marea expoziție și gândește-te ce fel de publicitate i-ar fi făcut evenimentului un caz de ciumă. Așa că autoritățile franceze au decis s-o facă dispărută pe femeie. Ea a murit spre dimineață. Generalul care a fost chemat și s-a instalat apoi în patul unde fusese mama ei ni s-a părut întotdeauna un tip foarte curajos. Era, cred, și unul dintre principalii acționari ai expoziției. Oricum, cititorule, ca fragment de istorie secretă, mi s-a părut întotdeauna o povestire excelentă și știu că ai fi vrut să o explic mai degrabă aici decât în roman, unde nici nu-și avea locul. E interesant de observat totuși cum a mușamalizat cazul poliția franceză și cât de repede a intrat în contact cu coaforul și taximetristul. Sigur, ideea de bază e că atunci când călătorești în străinătate, singur sau chiar cu mama, nu poți fi niciodată îndeajuns de prudent. Sper că e în regulă că am pomenit aici toată povestea, fiindcă simțeam, cititorule, că-ți eram dator cu o explicație. Nu cred în despărțirile lungi, cum nu cred nici în angajamente lungi, așa că o să-ți spun simplu |«La revedere» și Domnul să te aibă în pază și te las de-acum cu treburile tale.”
*) Ernest Hemingway – Puhoaiele primăverii. O scriere romantică în onoarea stingerii unei rase mărețe. Editura Polirom, seria de autor Ernest Hemingway. Traducere din limba engleză de Dan Sociu