Nascut in 1940, la Québec, Jacques Bouchard a studiat filologia clasica la Universitatea Laval, dupa care a urmat, timp de cinci ani (1965-1970), o specializare in Grecia. Si-a luat doctoratul in 1970, la Universitatea din Salonic. In 1973, a devenit profesor de filologie neoelena si director al Programului de Studii Neoelene la Universitatea din Montréal. Din 2001, este seful catedrei de greaca moderna de la Universitatea McGill, Montréal. Ocupa totodata functia de director al Centrului Interuniversitar de Studii Neoelene din acelasi oras si este membru al Academiei de Litere si Stiinte Umaniste a Societatii Regale din Canada.
– In primavara aceasta, ati poposit de doua ori in capitala Romaniei. Stiu ca ati vizitat tara noastra si inainte de 1989. Ce diferente v-au retinut atentia?
– Am revenit la Bucuresti animat de o curiozitate sporita fata de Romania, fata de locuitorii, limba si istoria ei culturala. Sper ca evolutia actuala va favoriza cooperarea stiintifica dintre tara dvs. si Quebec. Am venit in Romania prima oara in 1972. Am participat apoi, in vara lui 1975, la Brasov, la cursurile de limba si civilizatie romana organizate de Universitatea din Bucuresti. Gratie ajutorului plin de bunavointa al intelectualilor romani, am reusit sa demarez o serie de cercetari asupra fanariotilor, in special asupra lui Nicolae Mavrocordat. Primul domn fanariot, energic promotor al ideilor iluministe in capitala Tarii Romanesti, a fost si o fascinanta personalitate literara, ocupand, in istoria prozei neoelene, un loc de inaintas. Imi face placere sa-i evoc aici, cu emotie, pe Mihai Berza, Alexandru Dutu, Ariadna Camariano-Cioran, Cornelia Papacostea-Danielopol, sa amintesc discutiile mele cu eruditul academician Virgil Candea, cu colegul si prietenul meu Andrei Pippidi. Biblioteca Academiei Romane mi-a pus la dispozitie manuscrisele de care aveam nevoie, prin amabilitatea doamnei Maria Rafaila. In anii ’70, am venit de mai multe ori la Bucuresti, pentru a-mi finaliza cercetarile. Am revenit si indata dupa Revolutie. Diferenta era vizibila: Romania eliberata se deschidea spre exterior. Prietenii ei – intre care ma numar – au constatat ca aceasta deschidere a devenit fertila prin stabilirea unor noi relatii in domeniul schimburilor universitare. Romania este mai animata, mai vie ca altadata. Diferenta esentiala consta insa in faptul ca a disparut frica. Se poate vorbi liber cu toti si despre toate. Sufla in prezent un vant de libertate care, dupa parerea mea, n-avea cum sa existe inainte de 1989. Personal, doresc cu ardoare intensificarea schimburilor stiintifice si culturale. Centrul Interuniversitar de Studii Neoelene, aflat in plina expansiune, coordoneaza activitatile celor trei universitati din Montréal. In paralel, Societatea pentru Studiul Elenismului Modern, recent constituita, are printre membrii ei cativa cercetatori al caror obiect de studiu il constituie relatiile romano-elene din secolul al XVIII-lea. Am dori sa stabilim relatii si cu specialistii romani in acest domeniu. Personal, am trecut la studierea intensiva a limbii romane, atat pentru cercetarile mele, cat si din placere.
– Cum v-au apropiat de Romania temele dumneavoastra prioritare de cercetare – iluminismul si suprarealismul elen – si sustinuta dvs. activitate de traducator?
– Interesul meu pentru Romania dateaza de multi ani, fiind legat direct de cercetarile profesionale. Din ratiuni istorice, religioase si culturale, romanii si grecii s-au aflat, timp de secole, in permanenta legatura, dar acest lucru s-a intamplat si din ratiuni politice, indeosebi in timpul regimului fanariot. Se poate afirma ca Luminile n-ar fi atins expansiunea pe care au inregistrat-o la greci, daca acestia n-ar fi gasit in Tarile Romane un teren prielnic infloririi lor. La randu-le, romanii au profitat de coabitarea cu fanariotii, initiindu-se in Luminile occidentale, mai intai prin intermediul limbii grecesti, apoi al celei franceze importate de catre greci. Ma intereseaza cu precadere interactiunea culturala dintre greci si romani intre anii 1650-1821. Punctul de plecare al cercetarilor mele l-a constituit editarea, cu text paralel grec-francez, a primului roman neogrec, Ragazurile lui Filoteu, redactat catre anul 1718 de Nicolae Mavrocordat, in timpul sederii sale fortate in Transilvania. Aceasta opera de fictiune narativa a primului domnitor fanariot ar trebui tradusa si in limba romana. Cititorului roman i s-ar oferi astfel si o alta imagine a eruditului voievod. Ma intereseaza de asemenea suprarealismul grec si roman. Fondatorul miscarii din Grecia, nascut la Braila, in 1901, se numeste Andreas Embirikos. Am tradus in franceza primele doua plachete, ca si multe alte poeme ale lui Embirikos. Romanii ar fi cu siguranta interesati de opera poetica a primului suprarealist si psihanalist al Greciei. In fine, traducerea literara imi ocupa o mare parte din timp: sunt de parere ca trebuie sa cunosti operele nu numai analizandu-le sau comentandu-le, ci si punandu-le la dispozitia concetatenilor tai prin intermediul traducerii. Nu trebuie traduse decat operele care au o rezonanta deosebita in sufletul nostru. Traducatorul trebuie sa fie un fel de transe-ducteur, adica unul care transmite transa, dragostea pasionala pe care o simte pentru o opera.
– Prin preocupari, constat ca realizati o punte intre patru tari – Grecia, Romania, Franta, Canada. Ce poate uni, in definitiv, aceste patru spatii culturale atat de diferite?
РCele patru tari РQu̩bec, Franta, Grecia si Romania Рau in comun un patrimoniu secular de cultura literara pe care trebuie s-o cultivam si s-o punem in valoare. In domeniul nostru, eu, ca si dvs., sunt convins ca trebuie sa incurajam promovarea si difuzarea de opere literare prin traducere, interpretare si editare. Romania si Qu̩bec constituie cele doua extremitati ale latinitatii in emisfera nordica a planetei; trebuie sa profitam de sprijinul pe care il propun Franta si Grecia, state membre ale Uniunii Europene, in domeniul traducerii si al editarii. In plus, franceza poate reprezenta o alta punte de legatura intre cele patru tari: o opera greceasca tradusa in franceza ar putea fi lesne retradusa in romana si viceversa.
– Ce preocupari legate de spatiul romanesc se inscriu intre prioritatile pe care le aveti in acest moment ?
– Mai intai, as dori sa determin traducerea in limba romana a romanului Ragazurile lui Filoteu de Nicolae Mavrocordat. Presedintele Academiei Romane, domnul Eugen Simion, s-a aratat deosebit de interesat de proiect. Cercetarile mele legate de scriitorul fanariot care a domnit in Moldova si Tara Romaneasca mi-au prilejuit un numar important de articole si conferinte. Strangerea lor intr-un volum ar fi binevenita. O alta tema de interes o constituie, cum am spus, Andreas Embirikos, marele suprarealist originar din Romania. Am tinut conferinte si am publicat peste 50 de articole despre acest poet. Cred ca romanii ar merita sa-i cunoasca opera, caci modernitatea, atat de importanta aici prin contributia scriitorilor romani la scara nationala si internationala, a marcat in egala masura intreaga poezie neoelena postbelica.