Vasile Tonoiu
Altfel de proze
Editura Paideia
Vasile Tonoiu (n. 3 februarie 1941, Corbeni, Argeș) este filosof, profesor de filosofie la Facultatea de Filosofie a Universității din București, membru corespondent al Academiei Române. ” Îmi doresc să mai am puterea să mai scriu câteva cărți, al căror proiect îl am în minte aproape în întregime.” – spune de curând profesorul. A publicat destul, studii de specialitate, dar și cărți de eseuri incitante, cum este cea de față. Autorul scrie pe ultima copertă: “Propoziția-aserțiune cheamă o intonație fermă și mascat imperativă: este tonul peremptoriului prin care evidența pasivă se vădește și împunge. Propoziția-teză cheamă argumente. Cu cât argumentele sunt mai multe și mai tari, uiți de teză sau teza se moaie. Propoziția-sentință e ca un steag care flutură după cum bate vântul, dar rămâne mereu pe soclul lui, eventual zboară cu soclu cu tot. Propoziția-vers e ca punga de sub pântece unde femela cangurului își ține puii când sunt mici: dacă punga se închide, se face cald, dacă rămâne deschisă, ea cheamă versul următor.”
Richard de Bury
Philobiblon
Iubirea de cărți
Editura Paideia
Traducere din limba latină, postfață, tabel cronologic și note de Nicolae Minciunescu. “Philobiblon”-ul face parte din categoria acelor texte pe care mereu le descoperim cu surprindere și adesea le numim curiozități. Scris în 1344, este primul tratat de bibliofilie al Evului Mediu, însă dincolo de importanța sfaturilor adresate iubitorilor de cărți, privind achițizionarea ori păstrarea lor, este întâi de toate o mărturie a renașterii culturii clasice în Anglia sec. al XIV-lea, operă a unuia dintre cele mai liberale spirite ale epocii sale, Richard de Bury. Aceasta este singura sa lucrare, povestea iubirii plină de patos și exces, pe care acest norocos patron al bibliofililor a lăsat-o moștenire. Cartea publicată de Editura Paideia este o ediție bilingvă și, de asemenea, este prima traducere a acesteia în limba română.
Corneliu Mircea
Facerea
Tratat despre spirit
Editura Paideia
Corneliu Mircea – profesor asociat, predă Metafizica la Universitatea de Vest din Timișoara, este doctor în Filosofie, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Poitiers (Franța, 1997); doctor în Psihiatrie; membru al Uniunii Scriitorilor, membru corespondent al Societății pentru Analiza Existențială si Logoterapie din Viena. A publicat mai multer volume, între care “Cumpăna dorului”, “Cartea Ființei”, “Discurs despre Ființă, “Tratat despre Ființă”. “Pe scara lui Corneliu Mircea – scria N. Steinhardt -, omul, cunoscându-și ființa, pătrunde (urcând și coborând) în imperiul Ființei trans-subiective, se regăsește pe el însuși ca Ființă, nu ca subiect, se confundă definitiv cu Ființa, contemplând-o pe aceea care și ea Se auto-contemplă în noi oamenii. Pentru că Ființa este și ea înfometată, însetată, lacomă de oglindirea în oameni, id est de ființe în care să-și oglindească nesfârșirea, aducându-le în acest chip la Ființă și ființare. Da, jubilația și exaltarea; insul poate grăi: sunt. Sunt eu însumi. Sunt în Ființa care se reflectă în sinele tuturor și al fiecăruia. Concluzia și apoteoza: un singur cuvânt, flexiunea verbului a fi la prezent, persoana întâi singular: sunt. Ori și mai bine zis: Sunt. Dar aceasta-i tot una cu extazul și atunci firesc e să fie cartea un soi de epitalam, de imn, de cântare…”