1. Care sunt principalele modificări introduse de Noul Cod de Procedură Civilă?
Noul Cod a păstrat multe dintre instituțiile traditionale, cu care suntem deja familiarizați în actul de justiție, însă fie le–a modernizat semnificativ (de exemplu, prin înștiințarea părților despre măsurile dispuse de instanța și prin mijloace moderne), fie a introdus o serie de instrumente noi prin care s-a urmărit respectarea drepturilor părților, întărirea disciplinei în cadrul procedurii de judecată, precum și desfășurarea procesului pe o durată de timp rezonabilă și predictibilă. Nu trebuie uitat că, după multe intervenții legislative asupra actualului Cod de procedură civilă, judecata în materie civilă se desfășoară deja în condiții mai bune în România, însă o reformă de aceasta amploare ar trebui să ducă la o celerizare semnificativă în rezolvarea cererilor cu care se confruntă instanțele.
Noul Cod de Procedură Civilă conferă competența de prima instanță, în mod obișnuit, tribunalelor, spre deosebire de actualul sistem, în care această competență revine judecătoriilor. Sub noua reglementare, acestea din urmă vor păstra competențe în materie de familie, vecinătate, administrarea clădirilor cu mai multe apartamente, cauzelor cu o valoare scăzută etc. Finalitatea acestei schimbari nu a fost îndepărtarea justiției de populație, ci aceea ca majoritatea cauzelor să poată ajunge să fie judecate la înalta Curte de Casație și Justiție, dacă este cazul, realizându-se astfel o aplicare unitară a legii la nivelul întregii țări.
O altă modificare de impact este aceea potrivit căreia o parte importantă a activității de judecată va avea loc predominant în camera de consiliu, adică doar în prezența părților, iar nu în ședință publică. Acesta este rezultatul constatării că administrarea probelor în ședință publică prelungește judecata într-un mod nerezonabil. Modificarea procedurii de administrare a probelor a dus la amânarea intrării în vigoare a noului Cod, întrucât ea trebuie corelată cu posibilitățile materiale și logistice de care dispun instanțele.
De altfel, preocuparea pentru desfășurarea rapidă a procesului (asa-numita „celeritate”) stă la baza multor noutăți introduse de Noul Cod de Procedură Civilă. Un exemplu în acest sens este și faptul că instanța, dupa ascultarea părților, va stabili un calendar, adică un desfășurător al procesului și va estima durata acestuia, putând să o revizuiască motivat. Cu alte cuvinte, părțile vor putea să anticipeze, cu o oarecare probabilitate, cât timp va dura cauza lor în fața unei instanțe, cu mențiunea că există termene legale pe care nici instanța nu le poate modifica, în principiu.
De asemenea, tot în scopul accelerării judecății, dacă una dintre părți constată o nerespectare a calendarului, aceasta poate formula o contestație împotriva tergiversării, contestație care va fi judecată în paralel cu soluționarea propriu-zisă a cauzei, de către aceeași instanță, într-un termen scurt, de cinci zile. Dacă partea reclamantă este nemultumiță de soluția pronunțată, ea poate face plângere la instanța superioară, care va judeca incidentul ca pe un recurs. Soluția dată de instanța superioară poate conduce la obligarea primei instanțe să ia măsurile necesare pentru accelerarea procesului.
în ceea ce privește căile de atac, se mențin cele actuale, cu un element de noutate dat de faptul că se majorează termenele în care acestea se pot exercita de la 15 la 30 de zile, atât pentru apel (cale de atac ordinară), cât și pentru recurs (cale de atac extraordinară).
De asemenea, Noul Cod de Procedură Civilă introduce schimbări importante în materia executării silite, în sensul de a o face cât mai rapidă, și asigură reglementarea sistematică, unitară, a unor proceduri speciale, cum ar fi cea a somației de plată. Astfel, Codul integrează ordonanțele de urgență care reglementau această problemă, devenind drept comun în materie de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile.
Tot în scopul unificării și creșterii previzibilității soluțiilor date de instanțe, Codul instituie o procedură cu totul nouă, respectiv cea a sesizării înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Scopul acestei proceduri este ca înalta Curte să emită o decizie prin care se dă o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept care este nouă și asupra căreia instanța supremă nu a mai statuat înainte și care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. Decizia instanței supreme este obligatorie atât pentru instanța care a sesizat-o, de la momentul pronunțării deciziei, dar și pentru toate instanțele române, de la data publicării în Monitorul Oficial.
2. Care credeți că va fi impactul acestor modificări asupra actului de justiție, asupra justițiabililor, și asupra mediului de afaceri?
Cred că impactul acestor modificări nu poate fi decât pozitiv, atât pentru realizarea actului de justiție în sine, cât și pentru părțile aflate în proces. Așa cum spuneam, principala preocupare a Noului Cod de Procedură Civilă este de a eficientiza actul de justiție, de a face judecata mai rapidă, și de a oferi justițiabililor un acces liber și neîngrădit la justiție și o soluționare echitabilă și unitară a cauzelor, într-un termen optim și previzibil.
în ceea ce privește mediul de afaceri, sigur că și acesta va fi avantajat de procese mai rapide și de soluții mai predictibile. Acestea implică un consum mai mic de resurse, de orice tip – financiare, de timp, de energie etc. și ajută la o planificare mai bună a activității, iar aceasta este foarte importantă în orice afacere.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.