Romania moderna si contemporana datoreaza mult familiei regale, de la care a mostenit spiritualitatea si constiinta europene. Mostenire considerabila si captivanta, care a supravietuit in memoria nationala in forme dintre cele mai complexe. Recuperarea acestei istorii urmeaza – in aceasta carte de corespondenta a Printesei Ileana a Romaniei – unei intoarceri la surse, prin sine si in sine; de aceea, volumul de fata, care aduna impreuna, pentru intaia data, scrisori ale principesei din perioada 1927-1945, este, inainte de toate, destinat cautatorilor de adevar (aletheia, adica iesirea din uitare) si celor care refac conexiunile, cu speranta ca vor gasi aici cateva certitudini si nuante ascunse in reteaua istoriei acestei familii. Vor sti astfel, prin cea mai putin subiectiva formula de comunicare – cea epistolara -, de ce traim si azi sub vraja misterului casei regale.
Sinaia, 6 iunie 1927
Nicky draga,
Iti scriu de data aceasta cu multa durere in suflet. Tata1 devine din ce in ce mai slab, abea se poate misca de pe un scaun la altul si ne infatiseaza ce? Nu stim exact, dar asteptam cu frica si cu foarte, foarte putina speranta. E mult mai greu pentru Mama2 si, Nicky3, va fi greu si pentru tine. De aceea te rog, acusi ca stam la pragul unei asa de mari tragedii, inghite toate miile (de) desilusii si dorinta de placere.
O tara intreaga isi reazama viitorul pe umerii tai, care sunt inca nepregatiti. Acum e clipa cand trebuie sa te arati om intre oameni. Pune la o parte toate micile impotriviri, toate acele accese de suparari, fa pe Mama ca sa simta ca are un brat tare pe care sa se reazame. Nicky, trebuie sa-ti dai seama ca nu ai fost tare, caci oamenii tari reusesc, fara sa-i ajute o sora, nu trebuie sa te apar eu – get up old boy and be a man now!4
Nu poti merge la Malta? Te doare? Dar ce are a face? Ai o tara in schimb, poti fi mangaierea si mandria unei Mame, care toata viata ei a fost un sacrificiu. Ce mandrie pentru tine daca-i poti fi recuperarea de 35 de ani de munca fara odihna si cu putine placeri.
Nicky, tu si eu suntem doar pe pragul unei vieti la al carei sfarsit e acusa Tatal nostru si n-avem dreptul a ne plange; am avut ceea ce putini au avut: parinti buni, experienta multa pentru varsta noastra si, in acelasi timp, nemasurat bine sa ne indulceasca existenta. Uita-te bine si vezi ce mult poti tu face in bine si ce mult in rau. Calmeaza-te acum de dorinta de a conduce ca un nebun, de (a) flirta si toate aceste nimicuri ce sunt pentru alti tineri de nimica toata. Acum trebuie sa devii un om, un conducator al unei tari, nu al unei canoniere. Iti spun ace(le)asi vorbe aspre, dar o spun din toata dragostea inimei mele; tu esti fratele meu mult iubit, sa nu se atinga cineva de tine, caci ca o leoaica te voi apara, insa nu ne da de rusine, infatiseaza viata asa cum este, nu cum ai vrea sa fie, ia haturile in maini, ia comanda si nu sovai.
Si avem un D(umne)zeu peste noi, care ne va ajuta prin furtuni; cu credinta in el, cu dragostea lui pentru aproapele vom izbuti insa, intrebuintand puterile noastre.
Mai baiete, viata e in fata ta, grea si in acelasi timp minunata; o faci pe a ta, a noastra si-a tarii.
Ileana
(Biblioteca Academiei Romane, Sectia Manuscrise, cota S 5/CCLIV)
26 iulie 1927, Sinaia
Carol draga,
Vreau sa-ti scriu, pe atat cat pot, totul ce s-a petrecut aci6. Mi-e greu, caci lacramile imi vin in ochi si mi se strange inima sa revin peste aceste zile de durere.
Marti seara (19 iulie) ne-am culcat destul de linistiti, stiam prea bine ca sfarsitul se apropia, totusi insa nu asa iute. M-am desteptat auzind pasi grabiti pe coridor – era ora 2,15; am iesit sa gasesc pe sora (medicala) fugind speriata, cautandu-ne si pe Denize7 s-aduca preotul. Iute am sculat pe Nicky si pe Mignon8 si m-am repezit la Tata. Era tacere in camera, tacere sfanta; Tata era culcat in bratele Mamei, fara viata. Asa a murit, linistit si demn, zicand doar ca era obosit. Sigur era cu Mama in clipa aceea. Incetul (cu incetul), toti s-au strans in camera, s-au aprins doua lumanari. Si am stat toti de l-am vegheat, iar afara ploua mereu, plangea tara toata.
Dimineata, batranul staret facu rugaciuni, e aproape orb si nu putea vedea fata senina si minunata a acelui pentru care se ruga. L-au imbracat in uniforma de Vanatori (de Munte) si l-au culcat in hol9, unde oameni din imprejurimi au venit sa-l vaza, trecand in tacuta procesiune pana seara tarziu. Mama era linisti(ta) si demna, Mignon – fiinta ei dulce, Elisabeta si ea trista si mai putin linisti(ta), iar Niculae, bietul Niculae, s-a schimba(t), a devenit de-odata un om in tot intelesul cuvantului. A doua zi, la 12, dupa ce am avut doua slujbe – una catolica si una ortodoxa – l-au pus pe tun si ne-au luat tatal drag din casa. Niculae, Friedel10 si eu l-am urmat.
In Bucuresti l-am pus in sala mare11 si acolo, iar, de dimineata pana seara, poporul trecu in cumplita tacere. Era ceva minunat, nu ai fi zi(s) ca treceau de n-ar fi fost12 fosnetul nesfarsit a(l) pasilor. Tot drumul la Curtea de Arges a fost o minune, de-o perfectiune simpla si impunatoare; ultima parada ce i-au facut era asa cum El ar fi dorit, cum ii placea lui sa vaza armata.
Si l-am lasat la Curtea de Arges sa revenim in casa unde El era totul. Era o dureroasa reintoarcere. Iarta-ma, dar nu-ti pot descrie. Ce nu voi uita era felul cum Sandro13, Nicky si cei doi Fridel14 i-au facut ultima garda la ultima slujba la Cotroceni.
Carol, ce m-a miscat mult a fost telegrama ta. Da pricep, dar abia imi pot inchipui durerea ta, dar ma rog pentru tine si sper ca credinta mea sa te ajute catusi15 de putin.
Ileana
(Arhivele Nationale Istorice Centrale – A.N.I.C. -, fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-356/1927, f. 1-2 recto-verso)
6 iunie 1928
Draga Carol,
Multumesc foarte mult pentru lunga ta scrisoare care mi-a facut foarte mare placere. Noi suntem acuma (adica Mama si eu) la Balcic, care ne este locul favorit, caci e asa de linistit si intr-un colt al lumei, pe langa marea lui frumusete. Trandafiri(i) au fost o minune, nicaieri nu am vazut asa ceva, iar crinii – inalti16 aproape cat un om – aveau cate 15-18 flori fiecare. Vremea a fost ideala, ieri a fost cam cald, dar avem intotdeauna o briza usoara, insa cum a plouat cu piatra la Bucuresti, si aci e mult mai racoare azi.
Eu sunt in culmea fericirei, caci am un mic yacht cu motor si vele, de 12 tone, “Isprava”; imi petrec vreme pe ea (sic) si sunt in rai. Pasiunea mea pentru mare merge crescand. Am invatat toata iarna navigatia cu comandorul Pais17, un excelent profesor si un om de toata increderea. La primavara vreau sa trec un examen de secund la mare. Mor sa-ncep navigatia astronomica. Sunt sigura ca ti-ar place foarte mult “Isprava” mea si te-as ruga mult de tot sa-mi trimiti ceva pentru ea, caci vreau sa aibe ceva de la toti aceia la care tin, fiindca e lucrul la care tin cel mai mult. Dar sa nu crezi ca fac lucruri numai pentru mine, cu niste bani de la diferiti oameni buni si de la mine: pe un teren pe care mi l-a dat Mama am cladit o casa minunata pentru A.C.F. Are loc pentru 40 de fete, cu toate instalatiile moderne si facut(a) cu gust bun.
Altfel, lucrez la sculptura si pictura, dar sculptura e aceea care predomina. Am sa-ti trimit o medalie cu capul Tatei, pe care am lucrat-o nu mult dupa moartea lui. E lucrata cu toata dragostea si evlavia. Si iti mai trimit o reducere a unui basorelief facut pentru canoniera “Ghiculescu”, pe care era Niculae comandant. Sper ca-ti vor placea amandoua.
Mama e bine, dar nu are voie sa faca baie de mare, ceea ce o intristeaza foarte mult. Elisabeta18 si Nicolae vin poimaine sa ne faca o vizita. Cred ca Mihai merge la Mamaia peste cateva zile, unde am sa-l vad cand plecam de aicea in ziua de 18 (iunie), cu “Isprava”.
“Nu judeca ca sa nu fi(i) judecat” – a zis Isus si, cum cred din adancul sufletului, cred si aceste cuvinte, incat – Carol – eu nu te judec ca om, dar vad, cu toate acestea, greseala ce ai facut-o fata de legile si conventiile societatii, fara de care s-ar darama totul. Imi ceri sa judec rece, exact ce incerc sa fac. Greselile sunt intotdeauna de amandoua partile; noi acuzam pe cei ce te inconjoara, iar tu pe acei care ne inconjoara pe noi. Clevetiri sunt, desigur, inutile, relefacatoare (sic) si rauvoitoare, care ajuta mult la neintelegerea dintre tine si noi.
Dar un lucru ramane de nepriceput in tine: ca tu ai putut pleca, ca nu ai ramas la postul tau, ca nu ai avut curajul sa fii Print; asta nu are scuza, mai cu seama ca incerci sa revi(i) la dreptul tau. Stiu ce greu e cand vrei sa lucrezi, stiu ce ti se arunca-n fata. Asta iarna am fost bolnava si nu va pot spune ce au gasit de inventat; m-a durut oribil, dar sa parasesc lucrul nu-mi venea in cap. Dar asta e alta chestie.
Imi spui de viata ta linistita; stiu ca e, dar in jurul tau s-au strans toti cei nemultumiti care misuna si distrug si fac acel noroi de care am vorbit. Dar o pata sa nu ai pe tine, aceea de a fi acuzat si amenintat pe Mama ta. Eu cred ca tu nici nu ti-ai dat seama ce teribila a fost ultima ta scrisoare catre ea19. Sunt convinsa ca adevaratul tau sentiment e acela pe care mi l-ai scris mie, si nu acela pe care l-ai pus in scrisoarea adusa de Condeescu20.
Ma intrebi cum putem noi cere sa nu te aperi. Fiindca ai trebui sa fi(i) deasupra, sunt convinsa ca ai castiga mult mai mult daca n-ai zice nimica, caci de cate ori te aperi, cazi si mai rau. Vina (a) cui e? Nu stiu, caci nu ma pricep la intortocheli din astea, ca CEKA21 bolsevica o fi avand si ea amestec; se prea poate, dar tu trebuie sa-ti ridici capul si sa refuzi sa fi(i) atins. Vezi, incerc sa judec dintr-un punct de vedere neutru. Ai avut in tara multi care te aparau. Multi mai multi care te iubeau si care te iubesc inca, dar nu mai te apara nimeni de cand ai fost in Anglia22. Gresesti daca crezi ca Mama nu te-a aparat. A scris lui Uncle George23 spunandu-i tristetea ei de cele intamplate. El a raspuns. Iti trimit un extras din scrisoarea lui, care-ti va fi si un raspuns la intrebarile ce mi le pui. Vei vedea ca nu guvernul nostru, ci al lor, a luat masurile, ca au pus vina pe acei care nu se puteau apara; e ce se intampla des si ce patesti si tu cand cauti reazam la altii, in loc de familia ta, care – desi e un regim adesea ghimpos – e totusi cel bun si adevarat. Iaca scrisoarea lui Uncle Georgie:
“I fear that Carol’s feelings have been entirely24 distroyed by the people he mixis with and he has lost all sense25 of decency26, patriotism and lovefor his mother. He comes over here with this woman and from the moment he arrives he gives daily interviews to newspaper people and is photo(g)raphed until everyone became disgusted with his want of good taste. Then he began to intrigue against your govsernmentt that was really too much so my govsernmentt had to ask him to leave the country or he would have to be deported by force. What a position for a Crown Prince, it is this kind of behaviour which does harm to Monarchies and no wonder. He seems to have lost all self respect since he has living with this ‘Titian Beauty’27 as the papers describe her …ere. The Ionescus28 ( who ever they may be) must have given him very bad advice. Anyhow by his behaviour it must have shown people in Roumania that hi is not fit to return to their country”29.
Vezi, dar, cum te privesc cei de sangele tau, cei din care faci tu parte, Carol, si e oribil fiindca era atata (incredere) in tine!
Desigur ca te iubesc ca inainte si Mama la fel, dar e ca o sageata care trece prin inima de cate ori vorbim de tine, de dor mare si deziluzie in ceea ce am crezut si suntem gata sa credem iar, daca ai vrea tu. Cat despre contact, tu pari sa uiti numeroasele noastre scrisori, indeosebi de la Mama, dupa moartea Tatei, la care tu nu ai raspuns. Incearca acuma de scrie Mamei mai frumos, s-o mai alini, caci de-a fost vreodata putin nedreapta nu se poate compara cu tradarea ta, lasandu-ti tara si pe ea; si in timpul iubitului nostru Tata ea te apara impreuna cu el.
Cu mult drag, te saruta sora ta si te roaga sa-i raspunzi.
Ileana
(A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-360/1928, f. 1-3 recto-verso)
Tenha Yuvah
Balcic, 25 sep(tembrie) 1928
Draga Carol,
Intai de toate, sa-ti multumesc pentru amandoua ceasurile. De asta iarna vroiam unul din acelea care se inchideau si tocmai unul asa mi-ai trimis, ca si cum ai fi stiut ce vroiam. Pe celalalt il gasesc delicios, dar din nefericire nu prea merge; am sa scriu la acela de la care l-ai cumparat sa-l intreb ce sa fac. E asa de apetisant incat ma tot uit la el. Nu pot sa-ti multumesc indeajuns.
Acuma sunt desigur in culmea fericirei, fiind la mare, la Balcic cu Mama si cu “Isprava” sub fereastra. Aci e minunat. Si iar s-au facut o multime de schimbari, ca si cum ar fi trecut o mana fermecata peste pamant si lucrurile au rasarit intr-o dimineata cu soare. Avem un patio30 de toata frumusetea. A luat Mama fotografii pe care le voi trimit(e) cum revin de la photograf, daca au iesit bine. Avem si o mica bisericuta bizantina, copia exacta a uneia din Cipru. Sus, unde era sanatoriul granicerilor (care s-a mutat la o casa mai mare si mult mai urata), e transformat intr-un chip de mica manastire, pentru locuirea suitei si a unora din servitori. Mai e si un mic atelier de sculptura pentru mine, facut – sau mai bine (zis) recladit – dintr-o casuta veche pe o rapa ce duce in mare; e incantator, prea frumos chiar, incat ma tem ca nu prea am sa lucrez. Dar nici nu prea pot inca, din cauza spatelui; nu ma mai doare, dar se oboseste iute.
Examenul meu va fi peste 6 zile, la 1 oct(ombrie). Si incepe sa-mi fie foarte frica; invat de zor cu com(andorul) Niculescu, care zice ca stiu mult si ca sigur are sa mearga bine. Eu nu am atata incredere din cauza trigonometriei si a cosmografiei; incolo, mai cu seama la navigatia costiera, nu ma tem in nici un fel, caci stiu ca stiu. In tot cazul, am sa fiu foarte emotionata.
Inainte sa plec de la Sinaia, am luat masa cu Mihai si Philip la (cota) 1.400. Erau deliciosi. Am gasit acolo transee31 vechi in care ne-am instalat in doua forte razboinice: intai eu cu Mihai impotriva lui Philip si Mimarr si, pe urma, a trecut Philip de partea mea si Mihai dincolo, fiind(ca) sunt o matusa pe care (o) aproba amandoi32. Am avut batali(i) in toata regula, intrebuintand pamant ca bombe, lucru minunat caci face(a) praf ce se asemana cu fum(ul). Am venit acasa murdari, rupti, dar foarte fericiti. Marea pasiune (a) lui Mihai e acuma, ca intotdeauna, automobilul. Toate il intereseaza si toate le stie, punand intrebari intotdeauna cu mult sens. Iti trimit unele fotografi(i) luate de el la Mamaia, care sunt sigura ca au sa-ti placa.
Friedl si cu sotia lui Etha33 sunt la noi; amandoi tare draguti, cu ea, mai cu seama, m-am inteles foarte bine. Din nefericire, ea a avut o gripa ce o tine la Sinaia, dar peste cateva zile vine si aicea. El este, natural, la vanatoare. Mi-a spus ca ti-a scris, spunand ca vrea sa te vaza si ca ai zis da si, pe urma, nu a mai auzit nimica. Ai rade daca m-ai auzi vorbind cu el, nemteasca mea e o minune. M-au poftit la ei in noiembrie si pe urma, daca pot, vreau sa merg in Suedia sa botez copilul prietenei mele Vera Aeku Mavrichi (Mavrichi era in Vanatori(i) de Munte si acuma face Scoala de Razboi). Tu unde ai sa fii pe atuncea, caci as vrea sa te vad de se poate. Eu nu voi trece prin Franta.
Acuma ma scol sa fac o baie in mare, pe urma luam cafeaua si – cum e un vant minunat – Mama va veni cu mine sa facem vele. Ah, e delicios.
Te sarut cu drag si, inca o data, multumesc din toata inima, mi-ai facut asa mare placere.
Ileana
P.S. Mamei i-a placut tare mult ceasornicul cel mic care se-nchide; cred (ca) de i-ai trimite unul de ziua ei, i-ar face mare placere.
(A.N.I.C., fond Casa Regala. Personale. Carol al II-lea. Corespondenta de familie, dosar V-364/1928, f. 1-4)
Cotroceni, 27 dec(embrie) 1928
Draga Carol,
Multumesc din toata inima pentru scrisoarea si ceasul fagaduit; si eu am obiceiul sa le tot sparg, incat sunt intotdeauna fara ceasornic. Eu vroiam sa-ti trimit mai multe placi de gramofon romanesti de Craciun, care insa iti vor sosi dupa Anul Nou, impreuna cu timbrele. Sper ca-ti vor placea, am luat vesele si de inima albastra.
Nu am putut sa-ti scriu cand am sosit acasa, fiindca am avut peste masura mult de facut. Scandalul de la A.C.F. era mult mai teribil decat imi inchipuisem si a fost oribil de greu de reparat si m-a constat multe lacrami, dar acuma – slava Domnului – s-au impacat lucrurile; nu ideal, dar poate cu timpul lucrul va profita mult din acest scandal si va deveni mai bun. Atmosfera s-a restabilit – buna, curata si frumoasa – in jurul Pomului de Craciun, incat pot fi multumita.
Dar acuma vrei, desigur, sa sti(i) de Pomul nostru si despre Mihai. Mama i-a dat toate cadourile si la urma a zis, aratandu-i masina: “This is from Papa”, la care copilul se arunca pe ea si-n sala lunga a inceput s-o conduca, incantat, plimbandu-ne pe toti de-a randul, uitand tot restul, existand numai pentru aceasta jucarie minunata, care de mult ii era visul. Peste tot a fost o atmosfera fericita si toata lumea incantata cu ce primise.
Seara am plecat la Curtea de Arges. Eram foarte ingrijorata, lasand pe Lord rau bolnav cu jigodie. Ziua petrecuta acolo a fost plina de pace si intelegere si – cand (eram) ingenunchiati la mormantul Tatei – m-am rugat si cu numele tau. Elisabeta era si ea cu noi; e mult mai sanatoasa si in dispozitii excelente, ea, cand e draguta. M-am intors insa aicea sa-mi gasesc adoratul caine mort. Tu poti pricepe ce nenorocita sunt; il adoram, il aveam mereu cu mine, zi si noapte. Abea stiu ce sa ma fac fara el. E asa de trist.
De ziua mea dau un bal, dar cum 5 ianuarie e un post foarte mare, trebuie sa-l dau a doua zi. Vom aranja sala ca (pe) un vas cu vele. Nebunia mea, ce vrei. Pe urma merg la Predeal, probabil pentru schi34 cu O.N.E.F.-ul35 sau poate merg pentru o zi, doua la Constantinopole, unde Mama vrea sa caute icoane. Nu sti(i) ce placere i-a facut scrisoarea ta. In momentul acesta e foarte sensibila la toate, incat cu cat noi, copiii, ii aratam mai multa dragoste, cu atat e mai fericita. Are momente grele prin care sa treaca, care o dor mult, incat scrie-i des cu multa dragoste, o face asa de fericita.
Acum trebuie sa termin, incat te sarut cu drag si sa dea Domnul ca anul ce vine sa ne aduca inca multe intalniri fericite, cum a fost cea din urma. Merg iar in feb(ruarie) la Etha36, pentru carnaval, sa ma scoata la hora. Ma bucura ideea, caci pana acuma nu prea m-am distrat.
A ta sora Ileana
(A.N.I.C., fond Casa Regala. Personale. Carol al II-lea. Corespondenta de familie, dosar V-366/1928, f. 1-2 recto-verso)
17 aprilie 192937,Cotroceni
10 ian(uarie) 1930
Draga Carol,
Iaca ca am trait 10 zile din anul nou si 5 zile38 din anul nou al vietii mele. Drept sa spun, am petrecut bine de la Craciun incoa(ce). Am avut enorm de multe pomuri (sic), chiar am vorbit la Radio! Era foarte emotionant. Pomul nostru a fost extrem de simpatic si toata lumea parea incantata de tot ce au (sic!) primit. Multumesc mult de tot pentru delicioasa carte. Stii ca o carte e ceea ce ma bucura cel mai mult, dar unde mai pui ca e asa de frumoasa si ca vine de la tine; placerea e dubla.
(In) ziua de Craciun am fost la Curtea de Arges, unde am facut o rugaciune si pentru tine. Ne-am intors in Bucuresti pentru un bal a(l) lui Noelle Romalo; eram cam prea ostenita sa ma pot distra adevarat; din fericire, trenul pentru Iasi pleca devreme. Am petrecut de minune la Poeni, a fost asa de linistit si bine. Casa e delicioasa si asa de “homely”39 si bine. Elisabeta e delicioasa acuma si ne intelegem de minune.
Reveniti aci, ne-am apucat sa aranjam balul; am lucrat o multime de lucruri nostime. Sala iar am facut-o ca o corabie, cu mai multa arta decat anul trecut. Desigur, tot de Stiubei am fost ajutata. De ziua mea, am primit lucruri minunate de la toata lumea, nu pot spune ce dulci au fost toti cu mine, mici si mari. Si ceva extraordinar: nu am primit un singur lucru care sa nu fie precis ceea ce imi putea face cea mai mare placere. Balul, a doua zi, a fost plin de viata, de ras si bucurie; s-a dansat pana nu s-a mai putut. Din nefericire, de cand am avut gripa aceea plicticoasa, am ramas cam anemica si ma ostenesc tare iute.
Acum ma pun pe lucruri mai serioase. Sun foarte mandra ca la 1 feb(ruarie) fac o expozitie de sculptura cu multe alte camarade, adica celelalte fac mai mult pictura, dar e nostim sa fim mai multe impreuna. Va fi si Stiubei. La 17 ian(uarie) plec la Predeal pentru schi; iti poti inchipui cat de tare ma bucur. LA 16 (ianuarie) dau inca un bal costumat, la care poftesc pe toata lumea la care ma pot gandi; are sa fie mai putin nostim, dar totusi am sa fac tot posibilul ca sa fie vesel. Speram foarte mult sa mergem in Egipt la 20 feb(ruarie). Bine ar fi, e un vis al meu de multa vreme.
La Predeal am sa lucrez cu grupul de conducatoare cercetase, care sunt toate fete de la O.N.E.F. Iti trimit statutele sa vezi ce intentii avem. Merge tare incet, dar e mai bine asa.
Mai am multe de scris, incat (!) trebuie sa termin.
Te sarut, dar, cu mult drag.
Ileana
(A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-379/1930, f. 1-2 recto-verso)
Cotroceni
3 feb(ruarie) 1930
Draga Carol,
Cateva cuvinte numai sa-ti aduca Condiescu de la mine, impreuna cu placa dorita si doua fotografii cu40 Lexel41 si mine, sa vezi cum ti-e viitorul cumnat. Toata lumea aicea il gaseste delicios si – avand maniere sarmante si decizia de-a ramane in tara – l-a facut foarte popular.
Te intrebi cum s-a intamplat lucrul. Zau, nu stiu precis. Lexel de mult vroia sa vina in Romania si, vazand fotografia mea la mama lui, l-am interesat si a declarat ca vrea sa vaza si el cum sunt, desi auzise ca eram cam “gay”42 si a venit la schi. A sosit aci intr-o seara de bal costumat si nu prea m-a gasit asa de simpatica. A doua zi a mers mai bine si a treia asemenea; a patra zi eram la Predeal la schi si, dupa ceai, mi-a si spus ca tine la mine. Si cum si mie mi-a cazut cu tronc era zis si facut, dar a trebuit sa asteptam o saptamana pana sa vina Mama. Sunt nespus de fericita, e tot ce puteam visa in visurile cele mai minunate.
Ileana
(A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-380/1930, f. 1-3)
* Din volumul cu acelasi titlu, in pregatire la Editura Tritonic. Editie ingrijita de Narcis Dorin Ion, traducere – Ioana Samoila si Lucian Pricop