Prizonieri romani in Turcia (I)

Infrangerea armatei romane la Turtucaia (6 septembrie 1916) a determinat inaintarea rapida a armatelor inamice pe teritoriul Romaniei, acestea ocupand Bucurestiul (6 decembrie 1916). Alaturi de germani si bulgari, turcii si-au insusit ceea ce au considerat de valoare. Astfel, tunurile de la statuia lui Mihai Viteazul, capturate de armata romana la Plevna, au luat drumul Istanbulului si acolo au si ramas. Dar, dincolo de jafurile facute de militarii inamici in Bucuresti, este interesant de urmarit calvarul prizonierilor romani care au fost internati in Turcia.
Legatia Romaniei la Londra l-a informat pe ministrul afacerilor straine, la 28 ianuarie 1917, ca 2.000 de prizonieri de razboi romani, internati in localitatea Tavshanli, langa Cutania, nu dispuneau de hrana si imbracaminte. In aceste conditii, reprezentantii Romaniei la Londra au solicitat ca ministrul de finante sa ii autorizeze sa cheltuiasca o suma din fondul pe care il aveau la dispozitie, pentru a-i ajuta pe prizonierii romani prin intermediul Ambasadei Spaniei la Londra.
O alta informare privind conditiile grele si decesele inregistrate in randul prizonierilor romani din Istanbul a fost primita la 18 februarie 1917 de Legatia Romaniei la Londra de la Foreign Office. Prizonierii romani din Turcia au fost sprijiniti financiar si de Ministerul de Razboi. Astfel, Misu, unul dintre reprezentantii Romaniei la Londra, a fost informat, la 21 februarie 1917, de Directia Statisticii din cadrul Ministerului de Razboi, ca a fost autorizat de a trimite sume de pana la 100.000 lei pentru ajutorarea prizonierilor romani din Turcia. De soarta acestora s-a interesat si David R. Francis, trimis al SUA la Petrograd, care i-a inmanat lui Constantin Diamandi o scrisoare pentru premierul Ion I.C. Bratianu, prin care isi oferea sprijinul sa ajute Legatia Spaniei la Istanbul pentru a distribui ajutoare prizonierilor romani din Asia Mica.
Reactia partii romane la ofertele primite a fost sub asteptari. La 13 martie 1917, Legatia Spaniei la Iasi a comunicat ministerului Afacerilor Straine ca, desi a fost informata ca s-au trimis sume de bani din partea Crucii Rosii romane pentru ajutorarea prizonierilor romani din Turcia, banii nu au intrat in posesia Legatiei Spaniei din Istanbul. In cele din urma, amiralul Grakoski l-a informat pe ministrul afacerilor straine, la 29 august 1917, ca Legatia Spaniei a primit suma de 9.847,05 lire.