Mircea Dinescu se plangea deunazi ca asistam la o campanie “fleoscaita”, iar cheltuielile de campanie, care au scazut dramatic fata de campania pentru alegerile locale, par sa dea dreptate celor care considera ca avem de a face cu o scadere de intensitate politica. Dimpotriva, modul cum arata campania nationala este dovada cea mai clara a profesionalizarii scenei noastre electorale. Acum incepe sa se vada efectul prezentei unei armate de consilierii de imagine, sociologi si specialisti in marketing politic. Mesajele politice s-au specializat, deciziile ideologice nu se mai fac impulsiv, sub impulsuri emotionale si pe criterii stiintifice. Asistam la o campanie “cu acord fin”, in care politicienii au inteles importanta calcularii precise a costurilor si a rezultatelor. Miscari calculate, strategii pro-active, actiuni gandite in functie de caracteristicile demografice si bazate pe studii comportamentale, demonstreaza atingerea unui varf calitativ, in detrimentul unei avalanse cantitative.
Aceasta realitate devine vizibila daca privim cu atentie modificarile statistice din cheltuielile inregistrate pentru publicitatea politica. Daca in campania locala din mai-iunie 2004 numai partidul de guvernamant a cheltuit pe publicitate in presa scris peste 3 milioane de euro, cifrele publicate de Asociatia Pro Democratia arata ca publicitatea atat in presa scrisa cat si pe outdoor din campania nationala a costat primele doua partide aflate in competitie 6 milioane de dolari. Acest semnal poate fi interpretat caeste acela al reducerii cheltuielilor din partea PSD, echilibrarea raportului dintre Alianta si Uniunea inseamna de fapt “scalarea” tonului puterii, care devenise excesiv si risca sa produca efecte inverse.
O situatie extrem de sugestiva este data de comparatia dintre modul de distribuire a sumelor in Transilvania si Bucuresti. Datele despre publicitatea electorala din Cluj difera radical de cele din Bucuresti, atat la orientarea cheltuielilor, cat si la proportia pe care acestea o inregistreaza in totalul sumelor investite. Daca la Bucuresti Uniunea a cheltuit aproximativ doua treimi din suma totala pentru publicitatea in presa scrisa, la Cluj partidul de guvernamant a distribuit sumele exact invers, proportia cea mai mare fiind orientata spre outdoor. Aceasta in timp ce Alianta la Cluj a facut exact miscarea opusa, a cheltuit mult mai mult pentru presa scrisa decat pentru publicitatea prin mijloacele din spatiul public. Evident, raspunsul la o asemenea strategie vine din intelegerea structurii demografice a electoratului. PSD a renuntat la apelurile “rationale” adresate unui public transilvanean sceptic, optand pentru mesaje emotionale si sentimentale, orientate pe scheme vizuale usor de rememorat. In acelasi timp, PNL-PD a ales sa “atace” tocmai partea argumentarii, sa isi loializeze prin materiale scrise un electorat deja convins. Acest public segmentat, impartit pe criterii statistico-matematice, persuadat prin metode creative de publicitate pe target va alege, daca va alege cu mintea sau cu stomacul vom vedea duminica.