Michel Onfray
Prigoana plăcerilorEdificarea unei erotici solare
Editura Humanitas
Traducere din franceză de Emanoil Marcu. Se poate merge mai departe decât a mers Nietzsche atunci când a acuzat creștinismul că a făcut din om o “bestie ipocrită”, umplându-l de ură împotriva propriilor instincte vitale? Se pare că da. Michel Onfray, de altfel admirator declarat al lui Nietzsche, crede că există încă lucruri nespuse. Ținta acestui iconoclast contemporan este de data aceasta sexualitatea, pe care două mii de ani de creștinism au reprimat-o și desfigurat-o cu desăvârșire. Și nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme ce religia Europei s-a construit pe trupul mutilat al lui Isus și pe imperativul castității formulat de Pavel din Tars sau de Augustin din Hippona. Să ne mai mirăm că în modernitate acest teribil nihilism al cărnii a luat forma exceselor literare ale unor Sade sau Bataille?
Cum ne putem despovăra de relația negativă și ipocrită pe care am ajuns să o avem cu trupul nostru? Michel Onfray propune o pedagogie a sexului inspirată de perspectiva solară a gândirii orientale, singura aptă să ne redea capitalul pierdut de vitalitate și să ne scoată din cușca păcatului perpetuu.
Michel Onfray (n. 1959), filozof și eseist francez, profesor de filozofie, autor a peste cincizeci de volume, traduse în douăzeci și cinci de țări. Între 1983 și 2002 a predat filozofia la un liceu catolic din Caen (Normandia). În 2002 demisionează din postul de profesor de liceu, criticând modul în care se predă filozofia în școlile și universitățile franceze, și înființează în același oraș o universitate populară, al cărei animator este de atunci. Onfray este adept al unei atitudini libertare și hedoniste, ateu declarat, admirator al unor filozofi precum Diogene din Sinope, Aristip din Cyrene, La Metterie sau Friedrich Nietzsche, de la a căror gândire se revendică. Opere: Le Ventre des philosophes. Critique de la raison diététique (1989; trad. rom. Nemira, 2000), Cynisme. Portrait du philosophe en chien (1990), La Raison gourmande. Philosophie du goût (1995; trad. rom. Nemira, 2000), Politique du rebelle. Traité de résistence et d’insoumission (1997), Théorie du corps amoureux. Pour une érotique solaire (2000), Archéologie du présent. Manifeste pour une esthétique cynique (2003), La Philosophie féroce. Exercices anarchistes (2004), Traité d’athéologie. Physique de la métaphysique (2005), La Sagesse tragique. Du bon usage de Nietzsche (2008), L’Innocence du devenir. La vie de Friedrich Nietzsche (2008), Le souci des plaisirs. Construction d’une érotique solaire (2008), Journal hédoniste (4 vol., 2000-2008), Contre-Histoire de la philosophie (6 vol., 2007-2010; trad. rom. Polirom, 2008-2011).
Fulcanelli
Tainele alchimiei, vol. I
Editura Nemira
Traducere din limba franceză de Liliana Urian. Prefață de Eugene Canseliet, care scrie: “Tainele alchimiei, cea de-a doua carte a lui Fulcanelli, concepută ca o continuare a cunoscutului studiu Misterul catedralor, invită cititorul într-o călătorie în lumea nevăzută. Legendele și miturile misterioșilor alchimiști care au trudit, de-a lungul veacurilor, pentru a înfăpturi Marea Operă. Scrierea lui ne poartă în secretele alchimice exprimate în arhitectură. În Castelul Dampierre-sur-Boutonne, în casa lui Adam și a Evei, în mormântul lui Francisc al II-lea de la Nantes și în multe alte edificii se dezvăluie multiplele fațete ale ezoterismului.
Fulcanelli a împins detaliul practicii mult mai departe decât oricine altcineva, într-o pornire de caritate față de frații săi truditori și pentru a-i ajuta să învingă istovitoarele cauze care îi făceau să renunțe. Metoda lui e diferită de cea folosită de predecesorii săi; ea constă în a descrie amănunțit toate operațiunile Operei, după ce le-a separat în diverse părți.” Fulcanelli este pseudonimul unui alchimist francez de la începutul sec. al XX-lea și autor ezoteric, a cărui adevărată identitate este încă dezbătută. Cuvântul “Fulcanelli” pare a fi creat din două cuvinte: Vulcan – zeul roman al focului și El – numele Canaanit al lui Dumnezeu și deci Focul Sacru.