The Economist este o revista saptamanala de o factura aparte. Apare la Londra, dar priveste prin binoclu intreg mapamondul. Articolele nu sunt semnate, purtand girul unui corp redactional de mare competenta si profesionalism. Judecatile si aprecierile cad cu asemenea greutate incat nici un guvern sau sef de stat nu-si poate permite luxul de a le ignora. Toti stiu ca in noua cazuri din zece are dreptate. Si Adrian Nastase a reactionat la fiecare articol privind Guvernul roman.



Saptamana trecuta redactia lui Economist a investigat la Bucuresti capacitatea Romaniei de a intra in Uniunea Europeana in ianuarie 2007. Trecand in revista cerintele dure puse de Parlamentul European, Economist pune un diagnostic sever: chiar daca Romania ar incheia negocierile, nimeni nu crede ca aceasta tara saraca si intinsa, al carei venit pe cap de locuitor reprezinta 10% din media comunitatii va avea un guvern eficient, judecatori respectati, o economie de piata sofisticata si o stapanire a legislatiei UE pana in 2007. Oprindu-se asupra sistemului legal, articolul subliniaza ca recrutarea si instruirea a circa 1.500 judecatori si indesarea in capul judecatorilor si politicienilor a principiilor independentei judiciare – asta cere o munca de 5 la 10 ani, si nu un an sau doi. Si guvernul trebuie sa-si desfasoare activitatea intr-un mod mai deschis si responsabil, cerinta cam excesiva pentru politicieni, care si-au invatat meseria in timpul tiraniei lui Ceausescu.



Dupa ce Uniunea Europeana va digera anul acesta un numar atat de mare de tari prost echipate, ea nu se va grabi sa repete experienta. Amanarea viitoarei extinderi sa zicem pentru 2009 i-ar acorda Romaniei timpul necesar pentru a incheia reforme absolut necesare. Pentru Guvernul roman o amanare ar fi chiar bine venita, cu conditia sa fie cunoscuta numai dupa alegerile din noiembrie.



2009 este o data fatidica si multi m-au intrebat daca nu cumva este o confirmare a profetiei pe care am facut-o imediat dupa revolutie a celor 20 de ani necesari Romaniei pentru a invata democratia. Nu ma bucura deloc aceasta confirmare, deoarece imi dau seama ca s-a creat un fel de vraja nationala in jurul integrarii noastre in NATO si Uniunea Europeana. Toate sperantele de mai bine ale romanilor sunt legate de NATO si UE. Numai ca e o mare deosebire intre cele doua integrari. Daca primirea in NATO ne aduce numai beneficii, intrarea pe nepregatite in UE ar face ca in multe privinte romanii sa o duca mai prost. E greu de discutat “la rece” o problema atat de sensibila. Cei care au urmarit analizele mele saptamanale stiu ca eu mi-am exprimat deseori parerea ca nu suntem nici pregatiti, nici echipati pentru a face fata cerintelor comunitare. Mai mult decat atat, eu cred ca daca din considerente de conjunctura politica am fi primiti in 2007 in UE am fi supusi unor rigori economice foarte dureroase pentru majoritatea romanilor.



Un recent studiu socio-economic constata ca pentru a face fata competitiei dure din tarile UE 40% dintre romani ar trebui sa-si schimbe locul de munca. Dar efectele cele mai nocive ar fi simtite in domeniul argriculturii, mai precis in aprovizionarea cu produse agroalimentare. In prezent, Guvernul roman poate adopta masuri protectioniste pentru a stavili la frontiera navala unor produse mai ieftine din tari vest-europene sau chiar vecine, de exemplu la carne de porc si de pui, ceea ce permite zootehniei noastre sa supravietuiasca. Daca, insa, am intra in Piata Comuna, invazia produselor mai ieftine in 2-3 ani ar condamna crescatoriile noastre de pui sau porci la faliment.



Pe scurt, n-ar fi nici o nenoricire daca intrarea noastra in Uniunea Europeana ar fi amanata cu doi ani. Intre timp am continua sa primim un substantial ajutor financiar si ne-am pune pe picioare ca sa facem fata competitiei europene.

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.