O situație extrem de rară în timpul războiului rece, în care ambele părți au fost în egală măsură interesate în ocultarea adevărului. Iată de unde pornește această extraordinară anchetă a asasinării președintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, pușcașul marin american care a defectat în Uniunea Sovietică, pentru ca patru ani mai târziu să comită crima secolului.
În Programat să ucidă, fostul general-locotenent Ion Mihai Pacepa, ofițerul de securitate cu cel mai înalt grad care a defectat vreodată din blocul sovietic, dezvăluie multe dintre detaliile legate de asasinat, care au fost ascunse de către Kremlin. El încearcă să răspundă miilor de întrebări rămase neeludicate după încheierea anchetelor conduse de Comisia Warren și de Comisia Specială pentru Asasinate Politice a Camerei Reprezentanților și în urma numeroaselor cărți scrise pe acest subiect.
Pacepa este singurul dintre anchetatorii acestui asasinat care a știut despre legăturile lui Oswald cu KGB-ul, după ce și-a petrecut el însuși cincisprezece ani din viață la vârful unei agenții de spionaj din fostul bloc sovietic care – depunând un efort frenetic – a încercat să arunce vina pentru moartea lui Kennedy asupra SUA.
Programat să ucidă plasează cunoștințele pe care le deține Pacepa despre legăturile secrete ale lui Oswald cu KGB-ul în contextul tuturor celorlalte teorii care au apărut făcând referire la acest caz. Cartea confruntă acel modus operandi al KGB – în mare parte rămas necunoscut celor din afara sistemului – cu dovezile irefutabile puse cap la cap de FBI și alți anchetatori americani. Uluitoare prin detaliile oferite, această carte revelează modul în care Oswald a fost antrenat pentru crima pe care avea s-o comită în vest – și modul în care mai târziu a fost retras, din teama liderului sovietic Hrușciov de a nu declanșa un război nuclear. În cele din urmă, Oswald însuși, dar și ucigașul acestuia, Jack Ruby, au devenit victime ale KGB.
Ion Mihai Pacepa a fost consilier pe probleme de securitate națională al președintelui României și director interimar al Serviciului Român de Informații Externe. În 1978, președintele Carter i-a acordat azil politic în Statele Unite ale Americii. Este de asemenea autorul volumului Orizonturi roșii, publicat în douăzeci și șapte de țări.
„În lumea occidentală, Ion Mihai Pacepa este fără îndoială persoana care știe cele mai multe lucruri despre spionajul sovietic. Programat să ucidă reprezintă un adevărat corn al abundenței când vine vorba de informații despre KGB, serviciile secrete românești, tehnicile sovietice de spionaj (capitolul despre „ilegali” este excepțional) sau despre personalitățile de la conducerea Kremlinului. Niciun alt autor înaintea lui Pacepa nu ar fi putut scrie cu atâta autoritate și cu o atât de profundă înțelegere a fenomenului despre aceste lucruri. Analiza sa cu privire la Oswald trebuie considerată una dintre lucrările de referință legate de asasinarea lui Kennedy”. (Michael Ledeed, autorul volumului The Iranian Time Bomb)
„Un punct de vedere nou și complet diferit cu privire la asasinarea lui JFK, aducând puțină lumină în ceea ce a constituit paradisul teoriilor conspiraționiste din secolul al XX-lea. La FBI, am fost întotdeauna convinși că «adevărul este de găsit în detalii», iar generalul Pacepa ne dezvăluie adevărul cu rafinament – cu informații solide, verificabile, care se leagă și sunt mai presus de orice dubiu. Informații despre implicarea conducerii sovietice și a KGB-ului în aceasta tragedie, din prima clipa și până la final, ba chiar și în mușamalizarea ulterioară a evenimentelor. Pacepa vorbește limbajul serviciilor secrete și îl traduce admirabil pentru cei care au trăit acele vremuri, dar nu erau siguri cum să interpreteze adevăratul sens al acestui noian de informații”. (Wayne A. Barnes, agent special FBI, în retragere).
*
* *
Aceasta este o carte despre spionajul sovietic în momentele de apogeu ale Războiului Rece și despre recrutarea și manipularea unui individ singuratic și cu o personalitate dificilă, Lee Harvey Oswald, un tânăr pușcaș marin american care, după ce a defectat la Moscova, avea să se transforme, patru ani mai târziu, în asasinul președintelui Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy. Este, de asemenea, o carte despre ampla operațiune de dezinformare condusă cu mult succes de către autoritățile de la Moscova, care au reușit să convingă o lume întreagă că n-au fost niciodată interesate, nici în cea mai mică măsură, de Oswald – eu însumi am investit cincisprezece ani, în vremea în care eram general de securitate comunist, în această operațiune de dezinformare. Amintindu-și că în 1914, asasinarea lui Franz Ferdinand de către teroriștii sârbi a dus la declanșarea Primului Război Mondial, Moscova s-a temut că implicarea lui Oswald în asasinarea lui Kennedy ar fi putut declanșa primul război nuclear.
În 1978, atunci când președintele Jimmy Carter mi-a acordat azil politic, nimeni de la Washington nu se gândea la posibilitatea ca Oswald să fi fost agent sovietic. Nu m-a surprins acest lucru. Cu numai câteva luni înainte de fuga mea din România, președintele Carter îl lăudase public pe dictatorul Nicolae Ceaușescu, numindu-l „un mare lider atât pe plan național, cât și internațional”. La acea vreme, serviciile de securitate americane se bazau mult pe mijloacele tehnice, în timp ce nici cel mai sofisticat dintre sateliții CIA nu putea citi mințile despoților din blocul sovietic sau pe ale spionilor lor de frunte. În orice caz, în acel moment mă preocupau chestiuni mai urgente. Trebuia să-mi construiesc o nouă viață și să-i ajut pe români să scape de Ceaușescu, care distrugea România și o teroriza pe fiica mea ținută ostatică în țară.
Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, am sperat că noii liderii de la Moscova vor face dezvăluiri în legătură cu implicarea sovietică în asasinarea lui JFK. În schimb însă, am putut vedea cum puterea era preluată la Kremlin de ofițerii fostei poliții politice a URSS, KGB, în timp ce Moscova a continuat să se spele pe mâini de Oswald ca și mai înainte. Călăii nu se incriminează singuri.
În 1990, fiind deja cetățean american, am considerat de datoria mea să-mi ajut țara de adopție să cunoască adevărul. Da, este adevărat că Oswald a acționat de unul singur în momentul în care a apăsat pe trăgaciul puștii sale Mannlicher-Carcano, punând astfel capăt vieții popularului președinte american. În ultimă instanță însă, cei cu adevărat responsabili pentru această moarte rămân Hrușciov și spionii lui. La vreme aceea, când noi, șefii serviciilor de securitate din blocul sovietic, am aflat despre moartea lui Kennedy, am știut imediat ce se întâmplase, deși bineînțeles că nu ne-am permis să întrebăm nimic, iar șefii noștri de la Moscova nu ne-au confirmat în niciun fel amestecul sovietic în această afacere.
Spionajul sovietic, la fel ca și guvernul sovietic, de altfel, avea o aplecare neobișnuită pentru tipare. Prin urmare, toate țările din blocul sovietic purtau denumirea standard de „republici populare”; toate forțele polițienești din aceste țări au fost rebotezate „miliții” și toți milițienii au fost puși să poarte uniforme albastre, identice cu cele ale miliției sovietice; toate serviciile secrete din țările blocului sovietic erau organizate la fel și aveau același modus operandi. „Tot ceea ce veți vedea aici seamănă perfect cu ceea ce am văzut eu când am vizitat serviciul dumneavoastră”, mi-a spus Sergio de Valle, șeful celor două servicii de securitate ale Cubei, intern și extern, în 1972, când mi-a făcut cunoștință cu șefii organizației de spionaj cubaneze − DGI.
Cu condiția să fii deja familiar cu ele, la fel ca în cazul infecțiilor cu toxoplasmoză, operațiunile de spionaj sovietice pot fi ușor identificate prin anumite elemente tipice. Prin însăși natura ei, activitatea de spionaj este misterioasă și duplicitară, iar sovieticii au creat o adevărată filosofie în jurul ei, fiecare aspect fiind dezvoltat pe baza unui set de reguli verificate și răsverificate și a unui tipar prestabilit. Motiv pentru care, oricât de interesante ar părea, filmele sau romanele de spionaj se dovedesc a nu fi de niciun folos atunci când vine vorba de posibilitatea de a înțelege mai bine modul de operare al spionajului sovietic. Este nevoie să fi trăit mult timp în acea lume plină de secrete, ca s-o poți înțelege. Și nici așa nu vei fi în stare să-i afli cele mai întunecate laturi, decât numai în cazul în care te afli tu însuți undeva în vârful piramidei, unde se hotărăște totul.
În cele din urmă, s-a dovedit că teoria pe care am putut s-o dezvolt în legătură cu asasinarea lui Kennedy nu mai fusese propusă de niciunul dintre anchetatori. Pornind de la materialul despre Oswald pus la dispoziție de anchetatorii americani, oficiali sau privați, am început să caut urme ale metodele operative folosite în spionajul sovietic – care le erau prea puțin cunoscute celor din afara sistemului, având în vedere secretomania care învăluia lumea spionilor din arealul sovietic.
Mi-a luat mai mulți ani ca să pot pune totul cap la cap, dar în momentul în care munca mea a fost în sfârșit terminată, am fost uimit să observ cât de multe lucruri se potriveau și cât de vizibili deveniseră pașii operativi urmați de sovietici în executarea acestei operațiuni. De fapt, totul se potrivea perfect – până la un punct. După cum voi demonstra în cele ce urmează, toate datele indică faptul că Oswald a fost recrutat de serviciul de spionaj sovietic, în timp ce se afla în misiune ca tânăr pușcaș marin în Japonia. În documentele pe care le-am avut la dispoziție, am putut, de asemenea, să descopăr dovezi clare ale faptului că misiunea sa la întoarcerea în Statele Unite urma să fie asasinarea președintelui Kennedy, care îl forțase pe Hrușciov, în 1961, să ridice Zidul Berlinului și, de asemenea, în 1962, să-și retragă în regim de urgență rachetele nucleare din Cuba. Niciun alt șef de stat sovietic nu mai fusese umilit vreodată într-o asemenea măsură.
În ultimii zece ani ai carierei mele de ofițer de securitate am fost printre altele responsabil și de un departament ultrasecret al serviciului de securitate românesc (care ar fi echivalentul Agenției Naționale de Securitate a SUA – NSA), ceea ce mi-a permis să mă familiarizez cu sistemul sovietic de coduri și cifruri. După ce am analizat aparent inofensivele scrisori pe care Oswald și soția sa sovietică le trimiseseră ambasadei sovietice din Washington (puse la dispoziția guvernului SUA), am realizat că ele conțineau de fapt mesaje cifrate. În aceste scrisori am găsit inclusiv dovezi că Oswald fusese trimis în Statele Unite cu o misiune temporară și că plănuia să se întoarcă la Moscova imediat după ce avea să își atingă ținta. De fapt, chiar înainte de uciderea lui Kennedy, Oswald a aplicat pentru o viză de reintrare în insondabila Uniune Sovietică.
Apoi, când Oswald era deja pregătit să-și ducă la capăt misiunea, climatul politic s-a schimbat brusc la Moscova, iar Hrușciov a decis să-și abandoneze planul de asasinare a președintelui american. Care a fost motivul? Spre sfârșitul anului 1962, Curtea Supremă a Germaniei Federale a inițiat un proces public împotriva lui Bogdan Stașinski, un agent KGB care fusese decorat de însuși Hrușciov pentru asasinarea, în Vest, a doi dușmani ai Uniunii Sovietice. De-a lungul acestui proces, Hrușciov a fost expus în fața întregii lumi ca un adevărat măcelar politic ce era. În 1963, altădată prea exuberantul dictator devenise deja un conducător disperat, care simțea că se sufocă. Chiar și cea mai mică aluzie la o posibilă implicare a sovieticilor în asasinarea lui Kennedy i-ar fi putut fi fatală.
Prin urmare, Moscova a făcut tot posibilul să-l „deprogrameze” pe Oswald, dar fără succes. Din documentele pe care le avem astăzi la dispoziție reiese că, pentru a-și demonstra capacitatea de a-și duce până la capăt misiunea ucigașă, Oswald a pus la cale chiar o repetiție, încercând să-l împuște și ratând la milimetru, pe generalul american Edwin Walker. Oswald a întocmit chiar un fel de mapă, incluzând și fotografii, cu planurile sale pentru îndeplinirea acestei operațiuni pe care i-a dus-o agentului său KGB de legătură, camaradul Costin, în Mexico City, în ideea de a-i arăta acestuia de ce putea fi capabil. Cu toate că reușise să improvizeze acest plan de asasinat împotriva generalului, fără să fie descoperit, Moscova a rămas în continuare tare pe poziție. Până la urmă, Oswald s-a încăpățânat să continue de unul singur, fiind convins că astfel își ducea la îndeplinire datoria „istorică”.
Ținând însă cont de faptul că Oswald știa deja prea multe despre planurile originale, Moscova a făcut aranjamente să-l reducă la tăcere pentru totdeauna – în cazul în care inimaginabilul s-ar fi produs până la urmă. Acesta era un alt mod tipic de a acționa al Moscovei – șapte dintre primii opt șefi ai poliției politice sovietice au fost asasinați, fie în secret, fie pe față, pentru a se elimina posibilitatea ca aceștia să incrimineze vreodată Kremlinul.
La finalul acestei cărți, pentru a veni în ajutorul cititorilor, am adăugat o anexă cu titlul „Refacerea legăturilor”, care conține principalele evenimente și date ce ar trebui reținute din întreaga poveste cu Oswald. Acolo unde am intervenit pentru a puncta o coincidență cu modul de operare sovietic, am plasat în paranteză și unele note explicative bazate pe propria mea experiență sau pe unele documente instructive în acest sens, astfel încât cititorul să poată vizualiza mai bine scenariul standard după care acționa serviciul de spionaj sovietic.
În Programat să ucidă am încercat să fac o analiză factuală, minuțios documentată, care nu are nimic de a face cu romanele de spionaj pe care oamenii le pot citi în timp ce se relaxează pe plajă. Și totuși, dacă episodul asasinării lui Kennedy ar fi putut fi descâlcit atât de ușor, atunci cazul n-ar fi rămas practic nerezolvat din 1963.
Din volumul în pregătire la Editura Corint. Traducere din limba engleză de Cristina Ispas