În ianuarie 2014, Art Yourself Gallery a lansat în premieră un proiect maraton, împreună cu 17 artiști, timp de 11 luni, cu 11 expoziții pe 11 teme, în fiecare zi de 17 a fiecarei luni.
Protagoniștii acestui proiect experimental sunt: Aitch, Felix Aftene, Gabriel Caloian, Codruța Cernea, Mihail Coșulețu, Cristian Crisbășan, Suzana Dan, Amalia Dulhan, Andreea Floreanu, Cornel Lazia, Ileana și Cătălin Oancea, Dragoș Pătrașcu, Tudor Pătrașcu, Radu Rodideal, Adrian Sandu, Bogdan Teodorescu, Ioana Ursa.
La inițiativa fotografilor, Cornel Lazia și Cristian Crisbășan, încercam să vă dezvăluim Portretele artiștilor așa cum se vad ei înșiși și așa cum sunt priviți prin obiectivul fotografilor.
1. Ce cauți tu în viața ta?
Simt că în viața mea încă nu mi-am atins sinceritatea cu mine însămi. E o luptă continuă. Cred că încă nu am ajuns la acea atitudine tranșantă în care să elimin ceea ce e pierdere de vreme din ceea ce te face să înflorești, să te împlinești. Încerc să caut, culeg și elimin toate erorile… Prin eroare înțelegând orice acțiune ce e rezultat al unei decizii luate din frică, frustrare sau neatenție. E enervant că apar mereu unele noi, dar mai e timp dacă viața își urmează cursul natural. Dacă ar fi să mă refer strict la artă în raport cu viața… caut o viață trăită autentic, sincer și cât mai complet din punct de vedere al tuturor experiențelor capitale pentru un om (copilarie, dragoste, naștere, moarte)… pentru a putea vorbi în cunostință de cauză ca artist. Din acestă cauză am ajuns să fiu și foarte atentă să nu mă repet… să nu repet prea mult experiențe similare și să rețin impresia proaspătă… ca pe o hrană ulterioră pentru inspirație.
2. Te naști artist sau te faci artist?
Deși m-am născut cu un talent evident încă de mică, trebuie să recunosc că parinții mei au luat decizia să urmez artele. Eu doar măzgăleam și pătam tot în jur, lucru ce i-a adus la exasperare. Ce te face să fii artist…? Depinde de vremuri și temperamente… în cazul meu multă sensibilitate, talent, muncă și dorința de a nu pierde acea senzație, trăire ce o încerci în fața a ceva ce te înfioară.. un fel de frică nebună de a nu pierde frumusețea și ce generează ea în suflet… Îmi aduc aminte și acum cât de mult mă enervam și încă o fac și acum că nu pot să redau o anumită lumină de amiază, sau că pictura nu are muzică și parfum… și că încă mă bazez pe amintire ce încă nu o pot reproduce total, vizual și palpabil în arta mea… dar cred că încă mă frustrează că arta proprie nu mă eliberează de amintire. Cred că în proporție covârșitoare te faci artist.
3. Ce vezi, unde vezi și cum vezi?
Materialul sunt imagini văzute (reale sau mediate-film, fotografie) care de obicei mă inspiră prin semnificația lor și/sau frumusețea lor estetică- mai ales- cromatică și lumina. Oricând muzele sunt de mare interes… nu rămân rece la un chip frumos de bărbat sau femeie, la un cer de un anumit albastru, la o vreme indecisă unde soarele, vântul și norii se pregătesc de o ploaie de vară…
4. Cum creezi și când ești gata să te arăți?
De obicei mă arăt greu, creez încet deși pictez și desenez repede… mă arăt când consider că ceea ce am lucrat este suficient de sincer… când consider că nu am trișat pentru a expune și a face multe lucrări.
5. Cum te vezi în proiectul 11172014 și ce aștepți de la acesta?
Cred că provocarea, pe lângă aceea de a expune într-un grup competitiv și cu o valoare artistică ridicată, este vizibilitatea și originalitatea propriei voci între atâtea foarte atractive. Văd acest maraton de 11 expoziții ca un adevărat antrenament, având în el și ceva didactic și ordonator… necesitatea de a răspunde într-un anumit timp, la o anumită dată, la o anumită temă… temele fiind foarte motivante iar timpul foarte scurt… ești obligat la o acuitate specială a simțurilor.
Îmi place că am primit libertate totală în proiect, iar cei de la Art Yourself sunt prompți și flexibili în a sări în întâmpinarea propunerilor și necesitătilor noastre. Încă nu am avut ocazia aprofundării relațiilor cu colegii de grup, în mare parte aceasta datorându-se și programului personal foarte aglomerat, dar sper că în timpul acestui proiect, începând și cu acest chestionar și cu inițiativa celor doi fotografi Cornel si Cristi să ajungem noi, dar și publicul, să ne cunoaștem mai bine.
6. Ce rol are creația și arta în viața omului?
În viața mea rolul e clar… înnebunesc dacă nu pictez, desenez – cred că la momentul actual rolul este unul terapeutic, de sănătate sufletească și trupească… mă simt rău fizic dacă iau o pauză mare și nu fac asta. În viața omului… cred că are o mare putere de eliberare, inspirare, mântuire și nu în ultimul rând cred că este un act de iubire… autentică al oamenilor ce posedă talentul de a crea astfel.
7. Pune-ți o întrebare și răspunde la ea.
Care e lucrul pentru care ai renunța la creație, la arta ta, daca e vreunul?
Da, nu sunt un artist total, dar cum arta mea se hrănește din viața mea… oricând aș renunța temporar la pictat (sigur, după ce momentul ar fi depășit aș reveni) dacă acesta ar deveni un impediment în calea integrității, sănătății și fericirii familiei și mai ales a copiilor mei; adică doar în cazuri cu totul excepționale.