Gazoductul Nabucco, proiect privit de 12 ani ca o soluție pentru reducerea dependenței UE de importurile de gaze naturale din Rusia, a fost ajuns din urmă de ironiile lui Putin, eșuând tocmai din cauza lipsei de furnizori invocată acum cinci ani de carismaticul lider de la Kremlin.
Proiectul Nabucco a fost inițiat la începutul anului 2002, când au avut loc discuții preliminare între OMV Austria și BOTAS Turcia.
OMV a abordat apoi MOL Ungaria, Transgaz Mediaș și Bulgargaz Bulgaria, iar în luna octombrie a aceluiași an a fost semnat acordul de cooperare între cele 5 companii, în baza căruia a fost realizat studiul de fezabilitate pentru construirea gazoductului dorit de UE pentru reducerea dependenței de gaze față de Rusia.
Numele “Nabucco” a fost preluat de la opera cu același nume semnată de Giuseppe Verdi, partenerii fiind inspirați de un spectacol la care au asistat, la Opera din Viena, după întâlnirea din octombrie 2002.
La sfârșitul anului 2003 a fost încheiat un acord de granturi între cei cinci parteneri asociați proiectului și Comisia Europeană, pentru ca în 2004 să fie înființată, la Viena, compania de proiect Nabucco Gas Pipeline International.
Cinci ani mai târziu, în ianuarie 2009, Nabucco a câștigat angajamentul politic total al Uniunii Europene și al guvernelor din țările de tranzit.
La jumătatea aceluiași an a fost semnat, la Ankara, acordul interguvernamental între Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia, prin care a fost armonizat cadrul legal pentru construcția proiectului, garantând condiții stabile, de egalitate, pentru toți partenerii și clienții din proiect.
În 2010 au fost înființate în țările de tranzit companiile naționale Nabucco, iar acordul interguvernamental a fost ratificat de parlamentele celor cinci state.
Consorțiul a transmis oferta către Șah Deniz în septembrie 2011, pe care a actualizat-o în mai 2012, după adoptarea variantei Nabucco West.
Nabucco West a apărut ca urmare a construirii gazoductului TANAP, care leagă zăcământul Șah Deniz, din Marea Caspică, de granița europeană a Turciei.
Tot în 2012 s-a vorbit despre retragerea Ungariei din proiect și preluarea participației MOL de către Bayerngas, ipoteză care însă nu s-a materializat.
Anul 2013 a adus ieșirea grupului german RWE din proiect, înlocuit la scurt timp de gigantul franco-belgian GDF Suez.
Astfel, Nabucco urma să aducă în Europa gaze naturale extrase din Marea Caspică, prin Bulgaria, România, Ungaria și Austria. Pe teritoriul României avea să treacă un tronson de 475 kilometri, prin județele Dolj, Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș și Arad. Acționarii consorțiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaș (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) și GDF Suez (Franța).
Consorțiul Nabucco a cheltuit până în prezent, pentru dezvoltarea proiectului, mai puțin de 5% din valoarea investiției, declara în luna mai a cestui an, la București, într-o conferință, directorul general al Nabucco Gas Pipeline International, Reinhard Mitschek, fără să menționeze o sumă.
Oficialii Nabucco nu au precizat nivelul investiției în Nabucco Vest, iar ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, a afirmat atunci că nu are de unde să știe câți bani a cheltuit România în legătură cu acest proiect.
La aceeași conferință, oficialii prezenți s-au arătat însă încrezători în șansele de succes ale proiectului până în ultimul moment.
“Pentru moment nu ne punem probleme eșecului, ne-am pregătit pentru succes”, a spus Mitschek în luna mai.
Timp de mai mulți ani, principalul concurent al Nabucco pe coridorul sudic de transport al gazelor a fost considerat proiectul South Stream, pregătit de grupul rus Gazprom. Gazoductul Nord Stream, care conectează Rusia și Germania prin Marea Baltică, a fost însă prioritar pentru partea rusă, fiind dezvoltat rapid, în timp ce South Stream a rămas în stadiu de proiect.
South Stream vizează transportul de gaze rusești către Europa prin Marea Neagră, până în Bulgaria, începerea lucrărilor la partea offshore fiind programată pentru al doilea trimestru al anului viitor.
Liderul rus Vladimir Putin a ironizat în 2008 ideea de concurență între South Stream și Nabucco, invocând tocmai absența unui furnizor de gaze.
“Poți construi unul, două trei sau chiar cinci gazoducte. Întrebarea este ce gaze transporți prin ele și de unde le iei. Dacă cineva vrea să sape în pământ și să îngroape niște fier acolo, sub forma unei conducte, nu avem nimic de obiectat. Nu poate exista concurență atunci când un proiect are gaze, iar celălalt nu”, a afirmat Putin.
Proietul gazoductului Nabucco era privit de Uniunea Europeană drept o soluție pentru diversificarea alimentării cu gaze a continentului. După 12 ani de discuții, studii și negocieri aprinse cu furnizorii de gaze din Asia, în principal Azerbaijanul, proiectul este sortit eșecului.
OMV, liderul al consorțiului, a anunțat miercuri că grupul de la Șah Deniz nu a selectat Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor naturale către Europa.
Grupul austriac a precizat că volumul ridicat de “muncă de calitate” și eforturile făcute pentru realizarea Nabucco vor servi în beneficiul unor viitoare proiecte.
Anunțul este echivalent cu eșecul proiectului, din moment ce consorțiul de la Șah Deniz era singurul furnizor de gaze implicat în discuții cu partenerii Nabucco.
Ministrul de Externe, Titus Corlățean, a declarat joi, la Gândul.live, că sunt șanse bune că decizia Șah Deniz să fie favorabilă proiectului Nabucco Vest, dar România trebuie să fie pregătită cu alternative dacă va fi ales TAP.
El a arătat că în cazul în care va fi selecționat TAP, prin care gazul azer va fi livrat spre Italia prin Grecia, atunci România are pregătite soluții alternative cum ar fi realizarea ulterioară, decalată, a Nabucco Vest, dar și exploatarea rezervelor de gaze din Marea Neagră și a gazelor de șist.
Ministerul Afacerilor Externe a catalogat joi drept “premature și speculative” informațiile și comentariile apărute recent privind o decizie a consorțiului care exploatează zăcământul azer de la Șah Deniz de a transporta gazele prin conducta TAP, în detrimentul proiectului Nabucco Vest.
Conducta TAP (Trans-Adriatic Pipeline) face legătura între Turcia și Italia, tranzitând Grecia, Albania și Marea Adriatică. Proiectul TAP este dezvoltat de companiile Axpo (Elveția), Statoil (Norvegia) și E.ON (Germania).
Inițial, Nabucco urma să transporte anual 31 miliarde metri cubi de gaze și să traverseze și teritoriul Turciei, având o lungime totală de 3.300 kilometri și un cost estimat la 7,9 miliarde euro. Proiectul a fost revizuit anul trecut și redenumit Nabucco West, lungimea fiind redusă la 1.315 kilometri, cu tranzit prin Bulgaria, România și Ungaria, și o capacitate mai redusă, de până la 24 miliarde metri cubi pe an. Costul proiectului revizuit nu a fost precizat.
Azerbaijanul era singurul potențial furnizor de gaze naturale pentru Nabucco, având în vedere sancțiunile economice împotriva Iranului.
Exploatarea gazeiferă de la Șah Deniz, situată în Marea Caspică, este operată de gigantul birtanic BP, în parteneriat cu Statoil (Norvegia), SOCAR (Azerbaijan), Total (Franța), Lukoil (Rusia), NIOC (Iran), și TPAO (Turcia). Statoil este de asemenea unul dintre partenerii TAP.
Compania azeră de petrol și gaze SOCAR, controlată de stat, a câștigat recent controlul companiei grecești DESFA, operatorul rețelei de transport al gazelor naturale din Grecia, după retragerea grupului Gazprom din cursă, potrivit presei internaționale. Privatizarea DESFA a fost unul dintre obiectivele convenite în acordul de finanțare externă încheiat de Grecia cu UE și FMI.
Pentru a putea aduce gazele din Marea Caspică în Europa, Nabucco Vest ar urma să le preia din gazoductul TANAP, care pornește de la zăcământul Șah Deniz și ajunge până la granița europeană a Turciei. Partenerii Nabucco Vest au purtat discuții cu acționarii TANAP pentru interconetarea celor două conducte.
Începerea lucrărilor la Nabucco era programată pentru anul 2015, iar primele livări urmau să fie făcute în 2018-2019.
România consumă anual aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze, cantitate asigurată în proporție de aproape 80% din producția internă. Diferența este importată din Rusia, prin intermediari, la prețuri ridicate.
Cea mai mare parte a gazelor rusești care ajung în Europa tranzitează Ucraina.
Neînțelegerile dintre Rusia și Ucraina privind prețul gazului și condițiile în care tranzitează teritoriul ucrainean au cauzat mai multe crize de alimentare a Europei. Aproximativ un sfert din necesarul de gaye al UE este asigurat de Gazprom.
Exporturile către Europa au fost întrerupte în două rânduri, în 2006 și la începutul lui 2009, din cauza disputelor dintre Moscova și Kiev pe tema prețurilor plătite de Ucraina și datoriilor companiei de stat Naftogaz către Gazprom
La începutul anului 2009, Gazprom a oprit gazele către Ucraina timp de trei săptămâni începând de la 1 ianuarie 2009, decizie care a afectat și România.