Nu oriunde, ci chiar vizavi de sediul guvernului, in plin centru al capitalei Romaniei, un circ de mahala. Actiunea autoritatii locale de a demola o terasa fara autorizatie de constructie a tinut prima pagina a cotidienelor, a necesitat mai multi jandarmi si politisti decat lucratori ai municipalitatii, a dus la lesinuri de ospatarite si la injuraturi pe englezeste, dar tot de mama.
Patronii, in alte conditii niste bineveniti investitori straini, insira in strada zvastici si seceri cu ciocan, ameninta ca ne vor bloca prin lobby-uri la bere fluxurile de investitii si inrosesc celularele cerand protectie. Cui, nu se stie dar putem banui.
Actiunea primariei merita salutata din simplul motiv ca se inscrie in limita normalitatii, ceea ce la noi este de multe ori un eveniment. Regulile sunt clare si aici si aiurea. Ce n-are autorizatie nu poate fi construit. Ce s-a construit fara autorizatie trebuie daramat.
Dar aceasta actiune a primariei are si calitatea ca spala pacate mai vechi ale aceleiasi institutii. Faceti o experienta: instalati, si nu neaparat in centrul orasului, o dugheana. Fara autorizatie, evident.
Nu va veti trezi imediat cu buldozerul in coasta, dar putem sa facem pariu ca stabilimentul dumneavoastra nu va trece neobservat de catre functionarii bugetari care au si ei, nu-i asa, bugetele personale si chiar de a doua zi veti primi o inspectie.
Intr-un dulce stil balcanic, urmeaza tocmelile, atentiile, compromisul. Autorizatiile, legea, interesul public dispar precum fumul.Cum functionarii si alesii urbei sunt trecatori ca anotimpurile, tocmelile balcanice se reiau la fiecare schimbare de stafeta.
Scandalul Sydney dureaza de mai bine de un an si a fost amplu mediatizat la televiziune la vremea respectiva. Incercarea anterioara de a demola terasa construita ilegal a esuat: muncitorii primariei au fost alungati de armata de paznici ai proprietarului.
O armata privata in lupta cu autoritatile deci, si repetam, nu oriunde, ci vizavi de Guvern si la doi pasi de o sectie de politie. Buba a fost oblojita atunci printr-o misterios de amabila si prompta autorizatie de folosire a domeniului public ( dar nu si de constructie!) eliberata de primaria sectorului 1.
Aceasta tiganeala cronica intre autoritatile locale si diversi patroni nu-si are originea numai in comportamentul functionarilor publici – care nu au convins in replicile lor la acuzatiile de coruptie si de favorizare a intereselor unora in detrimentul altora – ci in primul rand in ceata si incertitudinile in care se zbate proprietatea in Romania.
Legile nu sunt nici acum clare in definirea exhaustiva, absolut necesara in acest caz, a ceea ce inseamna proprietatea administratiei publice la nivel central si local, cum nu sunt clare nici in delimitarea domeniului public de cel privat al statului. In lipsa reglementarilor fara echivoc, justitia face interpretari iar partile aflate in conflict vine fiecare cu dreptatea ei.
De prea multe ori, lupta nu se duce cu sau in numele unui proprietar clar definit, ci cu un cvasi-proprietar sau cu mai multi autodeclarati proprietari. Notiunea de proprietate, esentiala pentru o societate normala, devine atat de “negociabila” uneori incat reprezentantii autoritatilor ajung sa tremure si sa bata in retragere in fata catorva body-guarzi.
Bunul plac si tupeul pot improprietari” pe oricine cu o bucata de piata, cu o halca de trotuar, cu o peluza de parc. In aceasta harababura, orice incercare a autoritatilor de restabilire a legii se transforma in eveniment dar nu rezolva problema. In definitiv, Romania nu are nici atatea buldozere, nici atatia jandarmi.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.