Alianțele și strategiile care au definit până acum relațiile SUA și ale UE cu zona Orientului Mijlociu suferă modificări drastice pe măsură ce tot mai multe țări guvernate de regimuri autoritare sunt presate de populație să accepte tranziția către regimuri caracterizate de justiție liberă, oportunități economice pentru tineri și drepturi fundamentale respectate, scrie The Wall Street Journal.
Pentru mai bine de două decenii, strategia SUA în regiune a arătat astfel: o pace solidă între Egipt și Israel, pilonii americanilor în regiune, monarhii proamericane stabile în cei mai importanți producători de petrol din zona Golfului Persic și susținerea unor regimuri autocratice în nordul Africii, în funcție de interese.
Acum însă, situația tensionată care se extinde de la o țară la alta și care a luat prin surprindere atât diplomația americană, cât și pe cea europeană, scoate la suprafață probleme structurale care există de mult timp și care au determinat populația să iasă în stradă pentru a-și face vocea auzită.
Epoca televiziunii prin satelit, a internetului și a rețelelor de socializare a îngreunat capacitatea liderilor autoritari de a gestiona provocările unei revolte în masă. Cel mai elocvent exemplu este Egiptul, unde protestele inițiate pe internet au dus la căderea liderului Hosni Mubarak, un aliat de bază al americanilor în regiune pe parcursul regimului său de 30 de ani.
Regimurile politice ale Orientului Mijlociu, așa cum s-au configurat după 1970, când Marea Britanie a transferat prin decolonizare protectoratul către SUA, își schimbă în prezent paradigmele, dat fiind că strategiile politice sunt răsturnate de revoltele populare.
Era decolonizării s-a încheiat cu negocierile de la Camp David dintre Egipt și Israel, la acordul de pace aderând ulterior și Iordania.
Aceste acorduri au fost susținute de ajutoare financiare masive din partea Statelor Unite, fapt care i-a asigurat o poziție solidă în regiune.
“Toate statele merg în direcția unei tranziții. Pot Statele Unite să se impună în mod uniform? Va fi dificil”, este de părere Emile Hokayem, analist pentru Orientul Mijlociu din cadrul Institutului Internațional pentru Studii Strategice din Bahrain.
Într-adevăr, formulele strategice care au dictat politica țărilor din Orientul Mijlociu timp de trei decenii se modifică rapid acum, mare parte din ele nemaigăsindu-și aplicabilitatea.