Așa cum se văd ele reflectate în presă, gesturile însemnate, gesturile capitale, sunt aproape o exclusivitate a Capitalei. Din provincie mai răzbate, din când în când, câte o poveste sinistră, violentă sau/ și incestuoasă. Sau câte vreun prăpad provocat, de cele mai multe ori, de revărsări de ape. Cum astfel de istorii și evenimente nu au avut loc în localitate, de Petrova nu a auzit (aproape) nimeni.
Petrova este o așezare rurală din Maramureș, situată pe malul stâng al Vișeului, la 35 de kilometri distanță de Sighetul Marmației. La Petrova, conform noilor standarde ale jurnalismului, nu se întâmplă nimic interesant. Nici nu găsești, la Petrova, conform acelorași standarde, oameni interesanți. Ce-ar putea fi interesant în faptul că Ion Petrovai este poet, profesor de limbă și literatură română în Petrova și doctor în filologie? Poate fi un subiect de presă faptul că Ion Petrovai, împreună cu fiul său, Alexandru Bogdan Petrovai (doctor și el, tot în filologie) au pus bazele, în localitatea natală, unei edituri – “Țara Maramureșului Petrova – România”? Nicidecum! Dar faptul că cei doi au reușit să publice la editura lor o ediție (cartonată, cu supracopertă, 320 de pagini) Ion Iuga, poet maramureșean idolatrizat (în sensul cel mai bun al cuvântului) în Maramureș? Mofturi, nene! Pe cine ar putea interesa subiectul ăsta? Dar, în cele din urmă, faptul că au publicat cartea cu pricina prin subscripție publică? Vax! Dar bine, au participat la subscripție primarul din Săliștea de Sus (localitatea unde s-a născut Ion Iuga), însoțit de șoferi, educatoare, administratori de firmă, pensionari, asistenți medicali, directori, impiegați, ingineri, electricieni, farmaciști, informaticieni, muncitori. Nici asta nu interesează pe nimeni? Nici faptul că toți oamenii ăștia au contribuit cu bani, fiecare după puteri, pentru apariția unei cărți de poezie? Nu! Subiectul ar cădea la orice “ședință de sumar”.Pe pagina de gardă a volumului “Ion Iuga – Cel mai frumos bărbat din Nord”, editorii, Ion și Alexandru Bogdan Petrovai au scris că se pun la dispoziția “iubitorilor de Bine, de Adevăr și de Frumos…” a iubitorilor, așadar, unor repere care au emigrat demult din limba română.
V-am spus povestea asta nu pentru că demersul celor din neamul Petrovai din Petrova de Maramureș mi-ar părea notabil – nici vorbă. V-am spus-o doar așa, ca pe o ciudățenie, ceva de genul “găinii care a născut pui vii” de acum vreo douăzeci de ani.