Noua carte a Irinei Petraș – Oglinda și drumul. Prozatori contemporani, Editura Cartea Românească, 2013, 420 pagini – inventariază semnalmente specifice prozei noastre postdecembriste, dar și continuități identificabile cu cele două mari perioade din trecutul recent: interbelică și comunistă. Cărțile a peste o sută de prozatori sunt, mai întâi, martori ai dosarului despre starea prozei. Panoramările din prima secțiune survolează marile teme la zi: relația istorie-ficțiune și formele sale de manifestare, destinul personajului literar în era micșorării omului, eroticul și thanaticul – revoluții și tabu-uri, lectura confidențială, fragmentul și defragmentarea. În cea de-a doua secțiune, prozatorii sunt convocați în schițe de portret cu pledoarii individuale. Oricâte asemănări s-ar contabiliza și oricâte chenare s-ar inventa, până la urmă se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăți. Nicio oglindă nu e aidoma celeilalte, răsfrângerile sunt de o diversitate care îmbogățește imaginea drumului – el, oarecum, unul și același, dar de o constituție imposibil de apropriat altfel decât prin varietatea tulburătoare a oglindirilor. Adevărurile relative, colorate și gureșe, se bulucesc de-o parte și de cealaltă a drumului „adevărat”, căci Adevărul lui nu e și nu poate fi altceva decât întrețeserea acestor variante de lectură, de interpretare.
Sunt comentate cărțile a peste 70 de prozatori: Diana Adamek, Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Radu Aldulescu, Bianca Balotă, Nicolae Balotă, Horia Bădescu, Anamaria Beligan, Ana Blandiana, Liviu Bleoca, Hanna Bota, Corin Braga, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Jehan Calvus, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Gabriel Chifu, Aura Christi, Petru Cimpoeșu, Livius Ciocârlie, Dan Coman, Radu Cosașu, Nichita Danilov, Tatiana Dragomir, Ioana Drăgan, Petru Dumitriu, Alexandru Ecovoiu, Filip Florian, Oleg Garaz, Horia Gârbea, Paul Georgescu, Ștefan Goanță, Vasile Gogea, Paul Goma, Mariana Gorczyca, Leon-Iosif Grapini, Ioan Groșan, Florina Ilis, Ruxandra Ivăncescu, Ioan Lăcustă, Dan Lungu, Norman Manea, Radu Mareș, Marin Mincu, Ștefan Mitroi, Alexandru Mușina, m.chris.nedeea, O. Nimigean, Dora Pavel, Ioana Pârvulescu, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, Cristian Tudor Popescu, D.R. Popescu, Corina Sabău, Tudor Dumitru Savu, Gheorghe Săsărman, Andrei Simuț, Simona Sora, Octavian Soviany, Bogdan Suceavă, Eugen Șerbănescu, Tia Șerbănescu, Cristian Teodorescu, Mircea Tomuș, D. Țepeneag, Radu Țuculescu, Stelian Țurlea, un cristian, Horia Ursu, Ion Vianu, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian, Mihai Zamfir și alții.
Autoarea are în lucru o continuare: Vitraliul și fereastra. Poeți contemporani.
„Mă simt iremediabil destinată provizoriului, imperfecțiunii deschise – spune Irina Petraș. Profesoară prin fire și vocație, adică bună-conducătoare-de-texte, instalată în zumzetul bibliotecii, am citit mereu cu gândul de a reține ce e de reținut pentru a vorbi/scrie/explica și altora. O carte citită fără creion în mână îmi dă sentimentul că mă dedau unei orgii – plăcerea acestor ore furate lucrului e, tocmai de aceea, uluitoare. Îmi aleg cărțile cu o subiectivitate istorică – adică după gustul propriu, dar și impregnată, inevitabil, de liniile de forță ale câmpului literar contemporan. Le degust pe îndelete și aștept să-mi vorbească, să-mi stârnească sau să-mi vindece o neliniște. Câtă vreme nimic nu e scris din „convorbirea” noastră, ea se petrece în siguranța situației comune, e un fel de co-prezență „fizică”, de referință de gradul întâi, cum ar spune Paul Ricoeur. Din clipa în care compui un text despre o carte, cazi, însă, în ambiguitatea constrângătoare a țesăturii sale. Cu textul cronicii în gând, îți pierzi inocența. Și iluziile. Alături de cartea comentată, e și el un text (o ficțiune). Și-a câștigat autonomia și pretinde, la rândul său, lecturi deschise.”
Ion Simuț: „Irina Petraș e una dintre conștiințele critice importante ale acestui moment. Critic activ, cu o mare capacitate de cuprindere a fenomenului literar, cu perspicacitate estetică și o fină comprehensiune, I.P. reprezintă o personalitate în oglinda căreia actualitatea se reflectă și se regăsește plenar, în toate complicațiile și subtilitățile ei.”
Mircea Mihăieș: Irina Petraș scrie „pentru spectacol permițându-și să facă piruete și să arunce spre spectatorul-cititor confetti și jerbe de flori în mijlocul celei mai dificile disecții literare. Este un risc asumat cu deplină luciditate, care transformă discursul critic, pe alocuri, în veritabile pasaje de literatură.”
Ștefan Borbély: „Irina Petraș știe să se bucure de cărțile celorlalți […], excelența ei datorându-se, pe de o parte, supleței entuziaste cu care abordează fiecare text și, pe de alta, reprimării radicale a negativismelor.”
Răzvan Voncu: „Ne aflăm în fața unui spirit senin și echilibrat, menținând dreapta măsură între noutate și tradiție, solidar cu literatura de calitate și dornic de substanță. Un spirit deloc ardelean prin finețea disocierilor și profund ardelean prin civilitate și responsabilitate. Pentru Irina Petraș, critica nu este un război pentru iluzoria putere literară, ci un angajament total în slujba Literaturii, înțeleasă ca numen și mod de viață. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat veșnic insubordonat, conștient că ascunde în raniță bastonul de mareșal.”