E 29 septembrie, ziua Boierului. Am să-i cumpăr o scoică uriașă, sidefie și colțuroasă, cu buze roșii, cărnoase, răsfrânte și miezul neted, adânc și sonor.
Cu această imagine precisă în minte mă duc, pentru prima oară, la talciocul evreiesc pe strada Stelea Spătaru nr. 31 A, o strada cotigită din Hristo Botev, cam prin spatele Colței. O curte mare, pustie și în fundul ei o clădire înaltă și îngustă, trei trepte, o ușă. Intru. Un culoar întunecos cu șapte, opt lustre atârnate aiurea în tavan, în stânga o lumină difuză și niște glasuri:
– Ba pardon, Schechter a plecat de abia în 64, Sami și Milu Segal din Botoșani mai întâi! Doi domni vârstnici cu vestoanele pe umeri, așezați pe scaune desperecheate povestesc cu un al treilea, înalt, cărunt și năsos, tolănit într-un fotoliu de mătase stacojie cu lemn aurit .
– Doamna? se ridică, deferent, năsosul.
– Caut o scoică uriașă cu buze răsfrânte.
– Regret, nu ținem. Dar uitați-vă împrejur, poate găsiți altceva să vă placă.
Împrejur un decor suprarealist, tablouri, cutii de carton cu dantele cocoloșite, pe rafturi vrafuri de pături pestrițe și cearceafuri împăturite, zeci de solnițe din sticlă, duble cu lăcașul pentru scobitori, aliniate în rând cu zeci de răzătoare de mere în formă de pește, ceșcuțe de cafea în toate culorile și mărimile fără farfurioare (o lege absurdă condamnă la pieire farfurioarele înaintea ceșcuțelor) teancuri de farfurii de faianță, porțelan și ceramică, adânci și întinse amestecate, de pe un dulap șapte mașini de tocat se holbează la mine ca șapte pisici așezate, cu coada în sus, un sertar de lemn plin cu tacâmuri coclite de alpaca, legate câte nouă, câte unsprezece, câte cinci, un evantai de ebonită… De fiecare obiect atârnă o bucățică de carton cafeniu cu o cifră.
– Ia ti uită, Madam Lupu-Wolf, bonjur, bonjur, ai mai venit și mata pi la club?
– Ce să spun, așa un club!
Deschid o noptieră, înăuntru cutii și cutii suprapuse. O iau pe prima, o cutie octogonală de bomboane Poiana cu capac de plastic, transparent. Înăuntru un tezaur de mărgele desperecheate, un cercel, un antinevralgic…Răscolesc cu vârful degetului, cu grijă și emoție, parcă aș face o autopsie.
– Off, doamne, doamne, oftez… Dedesubt o cutie de pantofi Dermata: nasturi, un căpețel de creion ascuțit până la ultima resursă, un triplu stecker, un centimetru de croitorie strâns răsucit ca un melc. Îmi aleg un compas Richter nou, nouț, are încă mina de creion tăiată în verif, un toc negru, subțire, cu penițe topografice la ambele capete, doi nasturi mari, albaștri cu aplicații fantezi și alții, șase, lunguieți ca niște bucăți de creion.
– Off, doamne, mai oftez și mă mai clătesc pe mâini la chiuveta din colț. Găsesc o foarfecă Solingen printre alte 15 foarfeci, are o floare în cruce traforată pe mijloc. Mă uit la cartonașul legat cu sfoară. 157.
– 157 de lei, întreb surprinsă.
– Nuu, e numărul de inventar. Deschide un ceaslov zdrențuit, caută, caută.
– 20 lei!
– Dar o scoică mare, colțuroasă, n-aveți?
– Regret, n-avem, și continuă conversația animată cu convivii care între timp s-au schimbat, sunt alții dar la fel, bătrâni, prăfuiți și vioi.
În camera următoare e o movilă de crătiți emailate, mari și mici, roșii cu buline albe, un sac de ciment din hârtie groasă, înalt plin cu umerașe de haine. Îmi aleg vreo zece din metal cromat și unul lătuț și elegant din mahon. Altă odaie are rafturi cu multe, multe cărți. Tresar dar interesul îmi piere curând, mai mult cărți nemțești în gotisch, tratate de drept și economie, almanahuri 1938, 39, 40… Franțuzești puține, românești: Pământ desțelenit, Cazacii din Guban, Versuri de A. Toma… Mai trecuseră mulți alții înaintea mea.
Atât rămâne din viețile unor oameni, bătrâni evrei singuri ce și-au făcut testament în favoarea Comunității, o grămadă heteroclită de mărunțișuri cu un bogat trecut misterios și anonim.
Domnul năsos și gentil caută în catastif după număr și-mi prețuiește toată marfa, mă roagă să mai revin.
– Păcat că nu am găsit o scoică mare..
– Într-adevăr, așa un păcat!…
Din volumul „Gustul, mirosul și aminitirea” de Anamaria Smiegelschi, în pregătire la Editura Humanitas