– Cine a mușcat din brânză ? Care ești ăla? Cine e nemernicul care a mușcat brânza?
Pipidonții, cu respirația tăiată, rotesc ochii îngroziți și dau din cap, adică, NU.
Divina bucată triunghiulară de parmezan Grana Padano din Italia, trasă în țiplă, este mușcată pe muchia îngustă, o mușcătură mică, rotundă, cu dințișorii desenați ca în filmele lui Walt Disney. Parmezan din pachet!
În anii ’50, ’60 o pătură socială destul de numeroasă primea pachete din străinătate. Unii, văduve de consilieri, familii întregi de foști moșieri ori deținuți politici, doamne descurcate cu prieteni sau rude binevoitoare, chiar trăiau din pachete:
– Din ce se ține madam Velimărișteanu, așa fără nici o pensie?
– Din pachete.
– Vai ce șemizetă chic, de unde ai luat-o?
– E de la pachet!
Tot ce era frumos, modern, parfumat era din pachet.
Și noi primeam pachete, tricouri de bumbac mercerizat, fine și strălucitoare, fuste plisate de tergal, cuburi de supă, mocasini cu talpă moale de crep, panettone de Crăciun…Săpunurile de lux (unele chiar așa se chemau, LUX) veneau ciuruite cu burghiul și cutiile de nesscafe cu staniolul sfâșiat ca nu cumva să importăm cine știe ce chestii periculoase pentru securitatea statului.
În ultimul pachet venise și bucata aceea de parmezan, aurie și zgronțuroasă. Deschideam din când în când frigiderul și ne uitam la ea cu un nemărginit respect, cu gândul pofticios la nenumăratele feluri de paste, gnocchi, agnolotti, tagliatelli verdi sau simple spagete pudrate bogat cu parmezan ras, că înăuntru o să folosim în continuare cașcavalul uscat (tip parmezan) Tilsit sau doar brânză de burlan.
– Cine a mușcat brânza? Tu? Tu? Nimeni nu recunoaște.
– DA? Bine! Facem o reconstituire! Toată lumea e suspectă, chiar și eu! Câți suntem? Adulți : Tati, Mami, Ioana, Doru, Mario și cu mine (Cici se mutase prin căsătorie în Cotroceni, deși putea fi socotit și el ca suspect ) – șase. Minori : Tudor, Ionuț, Măriuca și Dica, teta lor aproape copil și ea – patru.
Tai zece dreptunghiuri din brânză autohtonă de 7x4x2 cm.și urcăm în salon pentru expertiză. Pun în mijloc, pe masa rotundă, pe o tavă de argint, corpul delict- parmezanul violat și aliniez zece foi de hârtie cu numele fiecăruia. Pe rând toată lumea mușcă o bicățică de brânză și o înghite, negativul este plasat în dreptul numelui. Toate amprentele, una cîte una, sunt comparate cu originalul.
Stupoare!! Nu se potrivește nici una, nici cele mici, curățele și grațioase nici cele mari și colțuroase .
Ei, atunci înseamnă că e Tanța care vine joia la spălat. Săraca, o fi crezut că e săpun! Dă-o încolo! Hai mai bine să radem și să gustăm parmezanul Grana Padano peste un uriaș castron de spagetti al pomodoro.
Mai trec vreo 45, 46 de ani.Anul ăsta Ioana, eu și Salamino la volan, plecăm la Viena, la Măriuca, să petrecem paștele catolic cu bunătăți ortodoxe, ouă, miel, ciorbă, drob, pască.. Facem noi și oarece turism cultural dar mai ales ne drăgălim și povestim tot felul prostii în patul enorm și călduț.
La un moment dat Măriuca, cu ochii aburiți de emoție și pocăință, mărturisește ca ea mușcase parmezanul, ne povestește cât fusese de îngrozită de-a lungul întregului proces și cât de ușurată s-a simțit când eu, comparând bucățica ei de brânză am greșit și am pus-o invers de nu s-a potrivit. Vina nerecunoscută a mai chinuit-o multă vreme până când s-a mai estompat dar de uitat, niciodată !
Înțelepciunea populară nu se dezminte, iată cum se arată că adevărul iese întotdeauna la suprafață!
P.S. Filmul lui Lucian Pintilie RECONSTITUIREA a fost făcut abia în 1969. La 5 ianuarie 1970 a avut premiera și a fost înterzis după trei zile de rulare
Anamaria Smigelschi, născută în 1938, al patrulea copil dintr-o familie specială, tatăl, arhitect, fiul pictorului ardelean de origină poloneză Octavian Smigelschi și mama, italiancă venită în Romania prin căsătorie, soția lui Ion Alin Gheorghiu, este artist plastic-grafician, posesoare a numeroase premii naționale și internaționale, autoare a opt cărți pentru copii și ilustratoare a nenumărate altele. Trăiește și lucrează în București.