Mă retrag în tavernele sufletului
să văd ce mai fac șobolanii mei dragi,
lighioanele ce mă rod întruna,
pustiesc culoarele, ronțăie zidul
și-și lasă mirosul neliniștitor peste tot;
văd pretutindeni umbra lor,
neîncetat le aud pașii,
sînt totuși șobolanii mei -,
în pivnița întunecată și labirintică,
în adîncul urît mirositor,
sufletul meu beteag și istovit.

Subiecte #Peter Demeny#poem#psalm