PSD, de la negarea evidentelor la razboiul nervilor

In numai doua saptamani cat au trecut de la alegerile locale, PSD a baleiat intre mesaje ce se bat cap in cap, a recurs la schimbare neasteptata de strategii, a dovedit incoerenta si inconvecventa.
Liderii emblematici ai partidului au actionat pe mai multe planuri, de cele mai multe ori dovedind ca au interese concurente. Fiecare dintre oamenii marcanti ai PSD pare sa fi incercat pe cont propriu sa-si caute legitimitatea si sa-si apere autoritatea in partid. Ii numesc aici pe Octav Cozmanca, Dan Ioan Popescu, Viorel Hrebenciuc, exponenti ai vechii garzi a PSD, dar si pe Victor Ponta si Ioan Rus, cu aspiratii in ierarhia partidului.
In tot acest iures a fost trecuta pe loc secund tocmai “analiza lucida” a alegerilor la care cu totii faceau referire, punctul de plecare a intregii dezbateri publice. O limpezire a situatiei era asteptata dupa reuniunea de saptamana trecuta a conducerii PSD, dar care a lasat inca loc multor semne de intrebare privind asumarea reala, ci nu formala, a esecului electoral si a erorilor de guvernare ce s-au repercutat asupra rezultatului alegerilor.
Deciziile luate atunci s-au tradus, deocamdata, in demisia din fruntea filialelor a unora dintre “greii” partidului: Dan Ioan Popescu (Bucuresti), Viorel Hrebenciuc (Bacau), Doru Ioan Taracila (Calarasi). Vor face un pas inapoi si din functiile de vicepresedinte. Pentru PSD sunt nume sonore, insa erodate politic dupa ce au “traversat” trei-patru cicluri electorale. Gestul lor ar putea fi interpretat si ca reflux al exponentilor vechii garzi, a liderilor titrati politic in epoca Iliescu a partidului de guvernamant. Sa fi inteles PSD mesajul dat de electorat la alegerile locale, anume ca este momentul promovarii unor oameni noi in prima linie politica? Sau sa fie doar un rezultat al rafuielilor din partid? Un raspuns implicit ar veni in momentul in care va fi cunoscut statutul in partid al unora dintre colegii de generatie politica ai domnilor Hrebenciuc, Popescu si Taracila. Ma gandesc la oameni precum Octav Cozmanca, Dan Matei Agathon, Serban Mihailescu. Se vor regasi in conducerea restransa a PSD, dupa luna august, sau vor face loc unei noi generatii politice? Altfel spus, este pregatit PSD sa recurga la o reforma interna reala sau se va multumi, ca in 1996, doar cu joaca de-a imaginea?
Deloc intamplator, PSD este constrans sa ia aceste decizii in momentul in care se pregateste o schimbare de garda si la presedintia partidului intre Adrian Nastase, cel mai probabil candidatul partidului la Presedintie, si Ion Iliescu. De aceea, pentru PSD va fi un test ca retragerea in plan secund, in aceste zile, a unor membri influenti ai partidului sa nu fie una temporara.
Asumarea responsabilitatilor se face insa selectiv si acest fapt ar putea fi inca o sursa pentru tensiunile si rafuielile personale din partid. Lipseste inca demisia lui Ioan Rus, care poarta dubla responsabilitate pentru esecul de la Cluj, in calitate de lider de filiala si candidat.
Dincolo de asumarea responsabilitatilor, pentru PSD pare acum vitala o schimbare de mesaj politic dublata de o crestere a credibilitatii candidatilor la alegerile legislative. Alegerile locale au aratat ca electoratul nu rezoneaza la campania negativa, discreditarea adversarilor, si nici nu mai poate fi convins cu pomeni electorale. Ar fi nevoie de proiecte si de oameni credibili care sa le sustina. Partidul de guvernamant a anuntat un nou sistem de desemnare a candidatilor la legislative, prin alegeri interne, dar nici acesta nu este infailibil. Chiar daca prin presiuni de la centru liderii emblematici ai PSD din teritoriu, asimilati deja obositoarei sintagme a “baronilor locali”, au batut in retragere, ei pot apela la influenta locala pentru a se regasi pe listele parlamentare.
Pare un cerc vicios din care PSD ar putea iesi intarit, in cazul in care nu doar va mima reforma interna, sau ar putea ramane prins in propria capcana daca actiunile liderilor sai se vor limita la gesturi de imagine. mirela.luca@zf.ro