Psihanaliza poate aduce lumină în subiecte care par inexplicabile. Este ceea ce spune un psihiatru care își lansează teoriile într-un interesant recent volum.*) Vasile Dem Zamfirescu (născut în 1941) este psihanalist, filosof, profesor universitar, scriitor , editor, eseist și traducător. Deși oficial pregătirea pentru cariera psihanalitică a început din 1986, odată cu începerea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu și-a dezvăluit vocația pentru această disciplină încă din 1968 atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în filosofie relația între etică și psihanaliză, care a fost publicată parțial sub forma de carte în 1973 (“Etică și psihanaliză”). Din 1990 a urmat o vastă formare teoretico-clinică (1.500 ore), continuată cu 7 ani de supervizare cu psihanaliști renumiți din țară și străinătate (Herbert Hommes și Rita Korhage din Olanda, Ilany Kogan din Israel, Paulette Letard, Beno Rosennberg, Maria Aistenstein și Jean Kornut din Franța), în prezent urmând cursuri de formare în supervizare în cadrul Advanced Amsterdam Psychoanalytic Societies and Institute și Han Groen-Prakken Psychoanalytic Institute for Eastern Europe. Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză. Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor. Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică Psihanaliza și al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial la promovarea în rândurile cititorilor români a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei și psihanalizei, în calitate de coordonator al colecțiilor “Biblioteca de psihanaliză” și “Psihologia practică”.
La această Editură Trei a apărut și cartea care ar putea interesa mulți cititori, chiar dacă cunoștințele lor în ale psihiatriei sunt reduse ori inexistente. Autorul explică: “O bună parte dintre eseurile volumului de față își propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică. În calitate de psihanalist ader la poziția unui Geza Roheim sau Georges Devereux care susțin modelarea culturală a inconștientului. Conform reprezentanților teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuși la isterie.
Din materialele pe care le-am avut la dispoziție reiese o alta ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate față de lezările narcisice, rușine, toate suficient de impovărătoare pentru a merita întreaga atenție teoretică și practică, la fel ca problemele “clasice”, prezente și ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.
Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor «simptome», încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine…”
Și mai departe: “Cum se nasc hotărârea și gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Și multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus și altă întrebare: cât de departe poate merge exercitiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranșe de psihanaliză personală în Elveția (una freudiană și alta jungiană însumând patru ani) și care se numără printre primii practicanți ai psihanalizei în România comunistă? Cu alte cuvinte, reușește Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruțe, asa cum își propune, datorită faptului că a deschis ușa care separă conștientul de inconștient?”
“Andrei Pleșu a aranjat lucrurile în așa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se afla mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvaluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleșu ar putea fi și tatăl spiritual – Constantin Noica – deținătorul și păzitorul programului de acces la cultura mare. Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?”
Din cuprins:
Ce este nevroza balcanică?
I. Conflicte legate de stima de sine 1. Ura de sine la români; 2. Mândria si rușinea de a fi român; 3. Psihologul echipei naționale; 4. Românul la volan; 5. Psihanaliza activistilor mărunti; 6. Lectii de self-esteem; 7. Inevitabilul resentiment; 8. Un om neiubit; 9. Mister si tăcere la Blaga; 10. O carte rară; 11. Un Julien Sorel român; 12. Complexele “tovarășelor de drum”
II. Conflicte “clasice” 1. Creanga pe divan; 2. Actele ratate ale politicienilor; 3. Romanele psihanalitice; 4. Șovăiala lui Ibrăileanu; 5. Coca si Lolita; 6. Visele personajelor literare; 7. Feminista si orgasmul vaginal; 8. Un pervers polimorf; 9. Fiul lui Zeus; 10. Un doliu patologic; 11. Gânduri despre criză; 12. Sex sau Eros; 13. Rafail: suflet si spirit; 14. “Misoginia” domnului Cărtărescu; 15. Lifting-ul si inconstientul; 16. Identificarea cu agresorul; 17. Cine nu l-a urât pe Ceausescu? ; 18. O prejudecată; 19. Cartea cu fantome
III. Conflicte de identitate 1. Noica, psiholog? 2. Obsesia Noica; 3. Un vis al lui Andrei Pleșu; 4. Fascinația nelimitatului
IV. Dincolo si dincoace de nevroza 1. Maxima moralia; 2. Inconstientul regelui; 3. Inconstientul interzis; 4. Noul feminism; 5. Testarea realității; 6. Resentimentul lui Pascal Bruckner; 7. Eros si Thanatos la vârsta a IV-a; 8. Psihoterapeutul scriitor; 9. Povestea unei perversiuni rare
V. Psihanaliza in România – momente cairotice 1. Psihanaliza, o terapie scurtă? 2. Cum lucra Freud; 3. Jung si Freud – un caz de contradictie unilaterală; 4. Arhetipurile sinelui si simbolurile sale; 5. Fundamentele teoriei arhetipurilor; 6. Cărti si psihanaliza la Cotroceni; 7. Un lacanian solitar; 8. Psihanaliza la universitate; 9. Un nou inceput; 10. Societatea Română de Psihanaliză la 20 de ani; 11. Criza psihanalizei si schimbarea institutiilor psihanalitice; 12. Regula abstinenței si contratransfer.
*) Vasile Dem. Zamfirescu – Nevroza balcanică, Editura Trei