O nouă premieră – eveniment la sfârșitul săptămânii trecute la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Avându-l ca invitat pe regizorul Silviu Purcărete, aflat aici la a treia colaborare, colectivul dramatic clujean a pregătit un text mai puțin prezent pe scenele noastre: „Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, reprezentant de seamă al suprarealismului francez din prima jumătate a secolului XX. Ruptura sa cu avangardismul datează din anii ‘30, când, (nomina odiosa pentru acest curent artistic !) Vitrac începe să scrie teatru și, împreună cu Antonin Artaud și Robert Aron, întemeiază una din instituțiile dramatice cele mai interesante și revoluționare ale perioadei, Teatrul Alfred Jarry, care a funcționat între 1926 și 1930. Cea mai cunoscută lucrare a sa, „Victor sau copiii la putere”, a fost prezentată prima oară în 24 decembrie 1928, la Comédie des Champs-Elysées și a fost scrisă după canoanele teatrului de bulevard franțuzesc (cu reprezentanți iluștri precum Eugene Labiche, Georges Feydeau); primele sale două acte sunt tipice pentru acest gen dramatic cu mare priză la mijlocul secolului trecut.
Aparențele însă înșeală. După ce aflăm din debutul lucrării că protagonistul, Victor, împlinește 9 ani dar are 1,81 metri înălțime, începem să înțelegem că nu avem de a face cu o reprezentare realistă a unui segment de viață burgheză, ci că ne confruntăm cu un joc al aparențelor: o lume bulversată care și-a pierdut valorile, unde adulții au apucături de copii, iar copiii se comportă aberant. Un personaj cheie al piesei este petomana doamnă Ida Mortemart, chinuită de gaze intestinale, cea care trezește în Victor sentimente adevărate și după plecarea căreia toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcționarea limbii contrazice regulile minții lucide. Și iată cum, paradoxal, repudiat de avangardiști pentru că s-a apropiat de teatru, Roger Vitrac se întoarce în mijlocul lor scriind o piesă de factură suprarealistă, unde viața este, de fapt, vis, halucinație, hipnoză.
Comentând piesa lui Vitrac, regizorul Silviu Purcărete spunea : „Victor sau copiii la putere” este un text legendar, un monument al literaturii dramatice franceze. Textul se dovedește a fi unul foarte dificil, suspect din multe puncte de vedere. El este o provocare permanentă, de nerezolvat și se lasă greu tradus în sensul exact al termenului. Mai corect ar fi să spunem că trebuie adaptat, pentru că este plin de jocuri de cuvinte, de formulări strâns legate de spiritul limbii franceze, de cultura franceză, de istoria franceză. Prima mea încercare de traducere în limba română a fost cu multi ani în urmă, pentru spectacolul de Bulandra. Aici, la Cluj – deși nu înțeleg limba maghiară – mi-am dat seama din explicațiile colegilor că adaptarea este bună (traducerea Jozsef Vinko), iar noi am încercat să ne scufundăm, să ne bălăcim în acest text.
Piesa este foarte complicată, și probabil nu a fost înțeleasă vreodată. Personal cred că nici nu va fi posibil acest lucru. A fost pusă în scenă de multe ori, dar nu a avut succes. Nu știu dacă vom întrerupe tradiția de data asta. Totdeauna când facem spectacole de teatru ne dorim să avem succes, dar chiar nu știu care va fi viitorul acestei tentative…”.
La realizarea spectacolului au contribuit colaboratorii permanenți ai lui Silviu Purcărete, scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli. Acestuia din urmă, i-a revenit un rol esențial în găsirea unor soluții muzicale adecvate, pentru a susține viziunea regizorală a lui Purcărete. Așa cum spuneam, dacă primele două acte ale piesei se înscriu în schemelele teatrului de bulevard, cel de al treilea se distanțează tranșant de acestea, fiind vorba în sine de un act muzical. „Actul trei este o operă în ceea ce privește forma muzicală – a explicat Vasile Șirli la conferința de presă. Dar nu o operă propriu- zisă, ci mici scântei de operă, de câteva secunde, perfect integrate în discursul teatral. Pentru mine a fost o provocare, o temă impusă de directorul de scenă. Iar eu ador asemenea teme impuse care te scot din obișnuință. ”
Echipei de realizatori Purcărete – Buhagiar – Șirli li s-a alăturat din partea gazdelor colaboratorul muzical Katalin Incze G., asistentul de regie István Albu și asistenții de scenografie Petre-Tiberius Trifan și Vladimir Iuganu. Din distribuție fac parte actorii: Áron Dimény, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Csilla Varga, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Andrea Vindis, József Biró, Imola Kézdi și Levente Molnár.
Silviu Purcărete este sceptic, dar a pariat pe Roger Vitrac. La rândul meu, pariez pe Silviu Purcărete.