Puterea de cumpărare a românilor a crescut față de situația de la începutul anilor ’90, dar recuperarea a fost mai lentă comparativ cu alte țări, iar procesul de liberalizare a prețurilor ar urma să aducă o creștere a eficienței în economie, investiții noi în domenii cu potențial și o creștere treptată a nivelului de trai, în opinia analiștilor.
Salariul real, care reflectă câștigul net corectat cu creșterea prețurilor (adică cu inflația), a crescut cu ritmuri de 10-30% din 2007 comparativ cu anul 1990.“Salariul real a crescut față de 1990 ceea ce arată că, în esență, economia și-a revenit după ajustările profunde. Dacă ne uităm la creșterea economică și la venituri discutăm de o valoare adăugată mai mare decât la începutul anilor ’90, vorbim de o putere de cumpărare mai mare. Însă, dacă ne comparăm cu alte țări, vedem că recuperarea a fost mai rapidă la ei”, a declarat Ionuț Dumitru, președintele Consiliului fiscal.
El a explicat că abordarea graduală a tranziției în România a avut costuri. “Am avut politici de tip «stop and go» în prima parte a anilor ’90, ajustări mari în economie și reforme structurale amânate. Majoritatea guvernelor de după revoluție au încercat să amâne refomele și să câștige timp. Și asta ne-a costat. Am bătut pași pe loc. Acum suntem peste nivelul de la Revoluție, dar am ajuns greu la acest nivel și suntem în spatele altor țări.”
Prețurile au crescut destul de mult după Revoluție, iar inflația a coborât sub 10% doar din 2004, în condițiile în care reformele au fost amânate.
“Inflația din ultimii 20 de ani a fost o «supapă» a lipsei de reforme structurale. Este o inflație corectivă care marchează absența reformelor. Companiile de stat trăiesc prin creșteri de prețuri. Companiile de utilități publice sunt subvenționate foarte puternic, înregistrează încă pierderi, au ineficiențe mari și trebuie să majoreze prețurile ca să acopere costurile foarte mari. Fără reforme structurale companiile de stat vor continua să trăiască din creșterea prețurilor.”
Relevant pentru stadiul în care ne aflăm este că după 20 de ani încă discutăm de companiile de stat și de arierate. “Parte din reformele structurale au fost «atacate» prin acordul cu FMI, însă unele sunt încă în desfășurare. Zona cea mai nevralgică este cea a companiilor de stat”, a mai spus Dumitru. În opinia lui un nivel de trai mai bun nu putem să avem decât dacă suntem mai eficienți, mai productivi.
“O creștere a puterii de cumpărare sustenabilă este bazată pe o economie reală care produce eficient. Companiile de stat trebuie să-și eficientizeze activitatea și să reducă costurile.”
Eugen Sinca, analist la BCR, afirmă că salariile reale au intrat pe un trend ascendent din 2000 pe fondul reluării creșterii economice, iar cele mai mari avansuri au fost consemnate în anii 2007 și 2008, care au marcat o supraîncălzire a economiei.
“Credem că după trei ani de scădere, salariile reale vor cunoaște o majorare modestă în 2012, în jurul valorii de 2%, în condițiile unei posibile reveniri a salariilor din sectorul public și a unor creșteri modeste în mediul privat. În acest context, 2012 va consemna o revenire a vânzărilor cu amănuntul și a consumului gospodăriilor populației în sens larg, chiar dacă ritmul de creștere nu se va apropia nici pe departe de nivelurile nesustenabile din 2007-2008”, a spus Sinca.
El consideră că este de așteptat ca procesul de liberalizare a prețurilor să aducă și o creștere a eficienței în economie, investiții noi în domenii cu potențial cum ar fi energia eoliană și o creștere treptată a nivelului de trai.