Romanul „Mama” de Pearl Buck, apărut în 1933, își păstrează și astăzi forța și, în mod neașteptat, actualitatea. Nu avea cum ghici scriitoarea ce traiectorie va urma China în viitor, dar mărturia ei reînvie un personaj care iese din tipologie și devine arhtetip. Pearl Buck a reușit să impună o figură a maternității care ține de natura lumii chineze și totuși transcende spațiul și timpul și femei de pe alte meridiane și paralele ale globului se regăsesc în ea.
Mama al cărui portret se întregește încet-încet nu are nume, semn că ar putea fi oricare femeie trăitoare în țara de proporții gigantice. Ea trăiește într-un sat, cu bărbatul și copiii, cu o soacră de care are mare grijă, în conformitate cu toate rânduielile știute și acceptate – respectul față de autoritatea celor vârstnici, înțelegera plină de iubire pentru femeia vârstnică.
Eroina scriitoarei americane întrupează esența maternității: este fericită să dea viață, iar rostul ei pe lume este să nască și să crească fii și fiice. Ritmul vieții îl dau sarcinile și munca de zi cu zi, grija față de copii. A învățat să privească lucrurile cu mult calm, fără să-și dea seama s-a preschimbat în stâlpul care ține familia în echilibru, deși treburile ei mărunte par să o arate neînsemnată.
Se împletesc în roman temele mari ale prozei realiste, formulă aleasă de Pearl Buck pentru a reuși să fie înțeleasă de cititorii de pretutindeni – și prima este chiar viața lumii țărănești într-o vreme când marii scriitori încep să înțeleagă intuitiv că istoria secolului XX și civilizația modernă va destrăma nu doar o clasa socială, ci o întreagă lume, una dintre puținele care mai păstrează legătura cu pământul, care mai trăiește în ritmurile unui calendar al naturii.
Apar în roman cutume și credințe populare străvechi – pe care gândirea modernă le vede asociate cu ignoranța și superstițiile. Dar istoria cea mare aduce în satul chinez mari schimbări, atracția pe care o are orașul asupra sătenilor, ca și ascensiunea comunismului. Dar vitalitatea unei asemenea femei nu poate fi spulberată de nimic, iar forța maternității depășește nenorocirile mici sau mari pe care le are de fruntat.
Mama cea iubitoare se trezește părăsită de soțul ei care pleacă într-o zi în oraș și nu se mai întoarce. Ea încearcă să ascundă față de ceilalți drama, dar un nou bărbat și o nouă sarcină nu pot schimba lucrurile. Asupra ei se abate umbra morții, întrerupe sarcina tot pe calea știută în lumea țărănească – apelând la plante, dar află și că bărbatul ei a murit. Așa că fiul cel mare devine capul familiei, luând locul tatălui.
Devotamentul mamei față de copii este total, iar ciclul vieții ei curge lent, cu naturalețea schimbării anotimpurilor, a câmpului de orz. Supuse aceluiași mers firesc sunt nu doar nașterea și moartea, ci și succesiunea generațiilor: fiul cel mare se căsătorește, fiica și al doilea fiu își urmează fiecare destinul. Și moartea își cere iarăși tributul, căci mama are de îndurat și pierderea fetei oarbe, și a fiului cel mic.
Bestseller la apariție, romanul contribuie decisiv la recunoașterea în literatura americană. Publicase în 1931 „Ogorul”, distins cu Premiul Pulitzer în anul următor: primul roman al trilogiei „Casa de lut”, urmat în 1932 de al doilea volum – „Fiii”, întregit în 1934 de al treilea – „Casa dezbinată”. Așadar „Mama” apare în răstimpul în care curiozitatea față de viața cumplită de grea a țărănimii chineze sporea de la o carte la alta.
Pearl Buck a creat un interes viu, autentic, față de lumea chineză, față de tradițiile ei încă nealterate de istoria precipitată a secolului al XX-lea. Traducerea în principalele limbi de circulație i-a asigurat faima și i-a adus Premiul Nobel în 1938. Merită salutată inițiativa Editurii Polirom de a publica pe autoarea americană cea mai tradusă din toate timpurile, în traduceri noi, proaspete: o scriitoare care merită o serie de autor, multe romane încă au rămas necunoscute până acum cititorilor români.
Pearl Buck, Mama, traducere din limba engleză de Ioana Oprică, Editura Polirom, 2013, 288 pag.