Calesti aurite, covoare rosii, pompa mare, gazde incoronate, onoruri cuvenite tarilor. Vladimir Putin trebuie sa-si fi simtit sangele alergandu-i prine vene mai ceva ca dupa un antrenament la judo, atunci cand a pasit pe urmele stramosilor sai, in Palatul Buckingham.
Micul KGB-ist, adormit undeva, in el, la umbra maririi de astazi, trebuie sa se fi foit nelinistit in somn, alergat de egou-ul starnit al liderului rus. Orgoliul lui Putin trebuie sa fi crescut proportional cu actiunile Gazprom, cand insasi Regina Elisabeta a II-a a rostit cuvinte de lauda la adresa oaspetelui ei. Nici un lider sovietic n-a avut parte vreodata de atata onoare. Nici macar Mihail Gorbaciov, omul care a schimbat lumea, nu a fost primit cu atata pompa la Buckingham. Boris Eltan si-a incheiat rolul de prim presedinte rus ales democratic fara sa fi simtit gustul sampaniei servite la masa regala. Ultimul lider de la Moscova intampinat de familia regala, la Buckingham, a fost tarul Alexandru al II-lea, in 1874, dar chiar si el venise atunci oarecum in vizita de familie, pentru ca fiica tocmai i se maritase cu Ducele de Edinburgh. De fapt, ultima vizita de stat a unui lider rus la Londra a avut loc in 1844, iar oaspete a fost atunci tarul Nicolai I.
Ce-o fi facut micutul Putin sa merite atata atentie? El, mai nimic. Dar tara lui…
Uitate sunt raca din timpul Razboiului Rece si asasinarea rudelor familiei britanice de catre bolsevici, si afrontul adus de Putin premierului Blair, cand l-a certat public ca nu a reusit sa faca rost de dovezi despre inarmarea Irakului, uitata e si opozitia vehementa a Moscovei din timpul crizei din Golf. Daca uitarea s-a asternut peste toate astea, trebuie sa fi fost pentru o cauza buna. Sau doua.
Pai, ce mai e de spus cand Putin e “prietenul prietenilor nostri”? Nu e el astazi confidentul presedintelui american? Nu s-au plimbat ei prin ferma din Texas, conversand agale, despre subiecte la indemana cum ar fi, sa zicem, terorismul, pentru ca, nu-i asa, si Putin ii are pe ai lui, in Cecenia? Nu e el, Putin, liderul unei tari care a inarmat ani de-a randul Iranul, ajutandu-l sa-si puna la punct industria nucleara, si nu stie el exact cat, cum si unde sunt ascunse dovezile pe care le cauta acum SUA? Pai, nu-l stie el, Putin, pe Osama? Doar ai lui s-au intalnit cu el in Afganistan, pe vremea cand era doar inamicul rusilor, nu si al americanilor.
Dar, mai presus de toate, nu e el, Putin, seful unui teritoriu care se lauda cu resurse imense de gaze naturale? Vizita lui la Londra se va incheia, probabil, cu un contract balsoi, de 6,75 miliarde de dolari, in cadrul caruia mamutul BP va achizitiona 50% din actiunile celei de-a treia companii petroliere din Rusia. Tot la Londra se va decide sporirea exportului de gaze naturale catre insula. Un fost ministru atragea recent atentia ca sistemul energetic britanic rsica sa devina suta% dependent de gazele rusesti. Acest amanunt nu ingrijoreaza insa pe nimeni.
La fel de relaxate trebuie sa fi privit oficialitatile britanice si ceea ce se intampla acum in Rusia, unde tocmai a fost inchis ultimul post independent de televiziune, pe motiv ca era plin de datorii, fiind inlocuit de un canal de sport finantat de stat. Prea putina ingrijorare si fata de noua lege adoptata de Duma, care prevede inchiderea tuturor organelor de mass-media care se trezesc tipand impotriva oligarhiei acum, in preajma alegerilor. Liniste absoluta si in legatura cu Cecenia, aflata de un deceniu, cu o scurta pauza, intr-un razboi pe care nu-l mai supravegheaza nici presa, nici observatorii si unde, spun organizatiile pentru drepturile omului, se comit masacre, sunt torturati oameni, sunt musamalizate crimele ofiterilor rusi. Nici o vorba despre pastrarea unor regimuri autocrato-despotice in fostele tari sovietice din Asia Centrala.
Dar de ce sa deranjam oaspetii cu asemenea amanunte? Vestul se poate ocupa de asta mai tarziu, cand sentimentele anti-occidentale (de unde or fi aparut?) vor atinge apogeul, cand cineva din imperiul destramat si guvernat dupa legi browniene va decide ca i s-a cam subtiat contul din banca si va scoate din pusculita o bomba nucleara pe care o va vinde unei grupari teroriste (nu dam nume, persoane cautate pe plan international), cand rusii, incurajati de noii lor prieteni, vor mai face vreo boacana care o sa imbolnaveasca planeta de guturai inca vreo cinci decenii.
Nu, acum nu e momentul pentru astfel de discutii. Acum, Putin trebui laudat, incurajat, batut pe spate, cultivat, menajat. Vizita lui trebuie sa fie placuta, relaxanta, sa-l umple de mandrie si cadouri. Astfel incat, cand totul se va termina, Putin sa poata trage linistit o gura de aer proaspat de pe scara avionului, sa priveasca in urma cu ochii incarcati de emotie si sufletul plin de importanta rolului sau, multumit de vizita iesita ca la carte. Iar undeva, inlauntrul sau, micutul KGB-ist adormit, va intredeschide ochii starnit de ego-ul presedintelui si ii va sopti parinteste “hai, Volodea, hai ca avem treaba. Ne asteapta baietii aia din Cecenia”.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.