Polonia – un caz bizar
Dupa 1990, cand Polonia a liberalizat importurile si a taiat subsidiile firmelor de stat lasandu-le astfel prada concurentei capitaliste, toata lumea astepta o prabusire economica de mari proportii. In mod surprinzator insa, exporturile intreprinderilor de stat poloneze au crescut rapid, activitatea economica s-a intensificat si a capatat in mod natural dinamica unei piete occidentale. Inainte ca sectorul privat sa atinga proportiile din ziua de azi, firmele “de stat” au fost cele care au purtat povara celei mai spectaculoase cresteri economice din Europa Centrala si de Est. Pentru cei familiarizati cu intreprinderile din proprietatea statului, intamplarea pare cel putin bizara. In mod uzual, isi va spune analistul economiei romanesti, o firma de stat produce pierderi, uneori someri, niciodata nu-si plateste datoriile, si de cele mai multe ori ocazioneaza lungi deplasari in strainatate echipei manageriale in cautare de contracte. Ce le-a facut asadar pe firmele statului polonez sa inceapa brusc sa exporte tot mai mult, sa-si plateasca datoriile catre banci si chiar sa inregistreze profit? Intrebarea este cu atat mai interesanta cu cat Romania s-a hotarat in cele din urma sa realizeze cresterea economica pozitiva inca din cursul acestui an.
Unde se dezleaga misterul
Raspunsul la aceasta intrebare este ca strategia poloneza a avut exact ceea ce le-a lipsit strategiilor romanesti pe termen scurt, mediu si lung din ultimii zece ani – motivatia punerii lor in practica. Pentru care motiv managerii intreprinderilor de stat si-ar platii datoriile catre banci sau buget? Sau de ce nu ar continua bancile de stat sa acorde cu marinimie credite neperformante cand Guvernul insusi acorda subventii acelorasi “gauri negre”? ai, in sfarsit, de ce s-ar comporta companiile private normal intr-un mediu economic care numai normal nu e? Un sondaj efectuat printre conducatorii companiilor de stat poloneze evidentia motivatii “nobile” (patriotism, atasamentul fata de intreprindere) pentru performantele in munca, insa in cele din urma acestia recunosc existenta unor scheme de motivare extrem de eficiente – optiuni pentru cumpararea de actiuni la propria firma in momentul privatizarii la jumatate de pret, spre exemplu. In plus, perspectiva unui post de Chief Executive Officer in proaspat privatizata companie este un alt stimulent pentru un comportament eficient. Dar si perspectiva unor pedepse pe masura a avut rolul ei. Toata intamplarea are talcul ei, in special in momentul in care un nou proiect de dezvoltare economica, pe termen mediu, se pregateste sa vada lumina tiparului. Pentru a nu impartasi soarta precedentelor tentative nu este suficienta nici sinergia sociala, nici traditionala disperare a ultimului moment, si nici miza uriasa a negocierilor cu Uniunea Europeana. Mai mult decat unanim observata lipsa a capitolului “investitii” din mult discutata strategie care ar urma sa aduca Romaniei cresterea economica de 6,5-7% anual, surprinde absenta unei atitudini pragmatice in privinta mecanismelor care vor transforma directorii intreprinderilor de azi in managerii companiilor de maine si vor atrage investitorii straini din drumul lor catre Polonia.
Cosmogonia strategiei economice
“La sfarsitul lui 1998, s-au luat primele decizii privind necesitatea accelerarii reale a privatizarii in industria romaneasca. In ultimul an, a aparut clara si optiunea pentru reforme tip , simultane si concertate, care sa formeze un mediu economic relativ favorabil, atat in economia reala, cat si in sistemul financiar-bancar, menit sa atraga favorabil investitiile strane si sa impulsioneze investitorii interni”, se arata in documentul premergator strategiei prezentate la Bruxelles. “Big-bang” este numele comercial, utilizat in special in mass media, pentru un program de reforma economica extrem de rapid, ce se desfasoara pe parcursul unui an si este implementat rapid, elementul surpriza fiind determinant. Unul dintre elementele planului Balczerowicz, din Polonia anului 1990, a fost limitarea drastica a cresterilor salariale din sectorul de stat prin impozitarea prohibitiva a acestora peste o limita fixata lunar. Un program “de larga uniune nationala”, cu acordul tuturor partenerilor sociali, poate fi extrem de eficient, insa nici intr-un caz nu este “big-bang”.
A fost sau nu big-bang?
Discutia privitoare la “gradualism” si “terapie de soc”, la moda in urma cu cinci ani, si-a pierdut din atractivitate, ramanand mai degraba de interes academic. Totusi, destul de ironic, planul Balczerowicz – cel mai celebru “big-bang” din istoria tranzitiei – nici macar nu a fost ceea ce-i arata numele. Elementul esential dar mai putin mediatizat al sau, pe langa deciziile stricte ce i-au adus renumele, a fost instituirea unor motivatii sanatoase pentru agentii economici, motivatii care au redus in mod automat atractivitatea comportamentului ineficient la nivel social (neoptimal, in termeni strict economici) – furtul din propria ograda, neplata datoriilor catre banci si stat, falimentarea companiilor in favoarea firmelor capusa. Iar instrumentul utilizat in acest scop nu a fost nici patriotismul, nici cultura muncii, si nici “big-bang”-ul, ci perspectiva unei recompense in cazul succesului si a unei pedepse in cazul incalcarii regulilor – strategie mai mult decat traditionala. La nivelul muncitorului acesta inseamna o corelare intre munca si venituri, la nivelul managerului una intre rezultatele companiei si recompensa personala. Este exact ceea ce nu se intampla acum in Romania, si este exact ce trebuie acum Romaniei. Ca asa stau lucrurile o arata si acelasi document mai sus mentionat – “Experienta celor zece ani de tranzitie la economia de piata scoate in evidenta necesitatea inteleasa de a nu limita reformele in curs la sfera macroeconomica si de a le extinde in zona microeconomicului”. Care sfera a microeconomicului se refera tocmai la mecanismele subtile de motivare a managementului companiilor de stat sau private catre un comportament socialmente optimal. Daca reformele la nivel microeconomic abundau in toate proiectele economice de pana acum, necesitatea inteleasa arata aici determinarea ca ele sa fie chiar puse in opera. O fina observatie arata ca in vreme ce capitalismul este o prezenta discreta in occidentul zilei de azi, atat la nivel lingvistic cat si la acela al disputelor de idei, el face subiectul aprinselor discutii din Estul Europei, ceea ce aminteste mai degraba de modul zgomotos de constructie a capitalismului. In fapt, discutiile despre tranzitia catre o societate capitalista isi pierd din frecventa pe masura apropierii de o stare de normalitate. In Polonia, un recent studiu de specialitate din domeniul marketing-ului arata ca strategiile utilizate de companiile straine in aceasta tara tind sa difere tot mai putin de standardele occidentale. Lucru absolut natural din moment ce tara tinde sa difere tot mai putin de standardele occidentale. Acest lucru nu este valabil inca in Romania, unde produsele ieftine sunt inca la mare cautare, iar discutiile despre soarta tranzitiei sunt inca la ordinea zilei.