Tratatul constitutional este detestat mai cu seama de partizanii stangii si a extremei drepte franceze. Stanga spune ca textul este ultra-liberal. Extrema dreapta respinge, pur si simplu, ideea de Europa unita. Partizanii stangii se pronunta impotriva textului in proportie de 66%. Extrema dreapta (partizanii Frontului National al lui Le Pen) il respinge in proportie de 90%. In sanul partidelor de dreapta, sustinerea pentru Tratat este de 75-80%. 54% dintre francezi cred ca respingerea textului nu va slabi Franta. 52% cred ca, prin refuzul lor, francezii pot determina modificarea textului, astfel incat Europa sa devina mai “sociala”.
Partida lui “da” poate sa spuna ca se sprijina pe un “Apel” prestigios. Nu contine decat 100 de semnaturi, dar ele cantaresc sute de miliarde de euro. Institutul pentu intreprinderi, filiala a Medef, s-a mobilizat si a strans semnaturi de la unii dintre cei mai prestigiosi sefi de intreprinderi din Franta, pentru un apel intitulat “Intreprinderile si referendumul constitutional”. Este, de fapt, un raspuns la “Apelul celor 200” lansat de Fundatia Copernic si care a servit la crearea a numeroase asociatii pentru respingerea Tratatului constitutional, imprastiate in toata Franta.
Printre cetatenii care semneaza apelul in favoarea lui “da” si care semneaza probabil prima petitie din viata lor se numara Lindsay Owen-Jones, PDG (presedinte director general) L”Oreal (salariu in 2004 – 6,6 milioane de euro) si Antoine Zacharias PDG Vinci (salariu in 2004 – 3,43 milioane de euro)
Lor le urmeaza Thierry Desmarest, PDG Total (salariu in 2004 – 2,79 milioane de euro), al carui grup a avut, anul trecut, un beneficiu de 10 miliarde de euro. Lista este continuata de Jean-Francois Dehecq, PDG Sanofi Aventis (salariu in 2004 – 2,74 milioane de euro), Henri de Castries, PDG Axa (salariu in 2004 – 2,54 milioane de euro), Henri Lachman, PDG Schneider Electric (salariu in 2004 – 2,16 milioane de euro), Michel Pedereau, presedinte al BNP Paribas (salariu in 2004 – 1,93 milioane de euro) si asa mai departe.
Textul apelului spune ca “intreprinderile franceze stiu ca trebuie sa ramana competitive, dar ele mai stiu si ca, pentru a ramane competitive, trebuie sa contribuie la pastrarea modelului social francez de care salariatii lor s-au atasat”. Altfel spus, sa contribuie la “o economie sociala de piata cu o inalta competitivitate”, asa cum scrie textul constitutional. Adica exact lucrul de care se tem cel mai mult partizanii lui “nu”.