Caderea FNI: invatamintele – Analiza de Lucian Croitoru
Intr-o economie de piata dezvoltata, falimentul unui fond de investitii de dimensiunea FNI nu ar fi creat prea multa valva. Intr-o economie normala, falimentul este semn ca regula de aur a economiei de piata actioneaza, adica entitatile bolnave, ce nu pot supravietui, sunt eliminate pentru a pastra sanatatea sistemului. La noi, iesirea de pe piata (falimentul) nu a fost privita ca o solutie de asanare a economiei. Au existat si exista grupuri interesate ca legislatia falimentului sa fie greoaie astfel ca intreprinderile de stat sa nu dea de iure faliment desi, unele dintre ele, sunt falimentare de facto. Printre consecintele acestei stari de lucruri se numara deteriorarea sanatatii economiei si consolidarea ideii total gresite ca atunci cand totusi se produce, falimentul trebuie asistat de guvern. Din aceasta situatie, pentru societate rezulta costuri iar pentru unele grupuri de interese rezulta rente.
Daca am fi fost intr-o economie sanatoasa nu ar fi meritat osteneala de a scrie despre un eveniment cum este cazul FNI. Dar economia noastra este departe de a fi sanatoasa. De aceea, sunt cateva lectii care merita evidentiate din acest caz.
Investitorii in astfel de fonduri trebuie sa invete ca plasamentele cu venituri foarte mari sunt asociate, de regula, cu riscuri relativ ridicate. Aceasta inseamna ca in cazul manifestarii riscului, investitia se poate pierde.
Pentru institutiile statului exista, de asemenea, cateva invataminte. In primul rand, ca reglementarea prudentiala a pietei de capitaluri, oricat de cuprinzatoare ar fi ramane insuficienta daca nu exista mecanisme care sa determine o supraveghere efectiva a operatorilor pe piata. In cazul esecului FNI se pare ca supravegherea precara a permis un amestec nefast intre un management gresit si practici frauduloase. Esecul FNI atrage atentia si asupra necesitatii intaririi supravegherii bancare in domeniul investitiilor bancilor in institutii financiare nebancare. Insusirea temeinica a acestei lectii va garanta prevenirea reaparitiei problemelor.
O a doua lectie priveste efectul de contaminare care poate fi generat de esecul unei institutii financiare, chiar daca aceasta are un numar limitat de investitori. Colapsul FNI dublat de zvonuri nefondate privind situatia financiara a BCR ar fi putut genera o contaminare masiva prin scaderea increderii publicului in siguranta sistemul financiar. Contaminarea nu a aparut datorita unei conlucrari eficiente intre BCR si BNR. Dar sunt multe exemple in lume cand contaminarea nu a putut fi gestionata.
O a treia lectie priveste bancile populare. Acestea trebuie supuse cat mai repede unui cadru corespunzator de reglementare si supraveghere.
In sfarsit, ar exista si lectia ca este mai eficient ca institutiile sa internalizeze comportamente preponderent proactive decat preponderent reactive. Dupa ce si aceasta lectie va fi fost insusita, intrebarile de genul “De ce trebuie sa existe mai intai un eveniment nefericit pentru ca autoritatile sa treaca la actiune?” nu vor aparea prea des. Pana atunci insa, raspunsul la o astfel de intrebare nu poate fi decat acesta: pentru ca nu stim (sau poate nu vrem) sa presaram stimulentele astfel incat institutiile sa devina proactive.
Nimic nou pe piata financiara – Analiza de Claudiu Doltu
Doar din perspectiva economica, recentele evenimente din jurul FNI si din jurul BCR nu reprezinta nimic spectaculos. In ceea ce priveste FNI, in primul rand, chiar numai cine nu vrea, nu stie ca profitul este direct proportional cu riscul. Or, din acest punct de vedere, investitorii de la FNI au fost atrasi tocmai de posibilitatea unui castig al plasarii banilor cu mult peste cel asigurat de alte fonduri de investitii. Daca FNI nu s-ar fi prabusit, investitorii s-ar fi bucurat linistiti de pe urma inspiratiei lor si s-ar fi felicitat pentru ca si-au asumat riscul de a-si fi plasat banii in acest mod.
In al doilea rand, oricine ar fi vrut, ar fi aflat ca majoritatea actiunilor din portofoliul FNI este alcatuit din actiuni necotate, fapt ce ridica doua semne mari de intrebare, unul asupra lichiditatii fondului, iar al doilea asupra veridicitatii valorii actiunilor de piata ale fondului. Acum este tardiv sa intrebi: “ce este portofoliul?”, “ce inseamna cotare/necotare”, “ce inseamna lichiditate” sau “ce este valoarea de piata?”.
Multi comentatori ale evenimentului FNI acuza asocierea siglei CEC cu sigla FNI. “Acest lucru a indemnat oamenii sa-si plaseze banii la FNI, crezand ca este asigurat de CEC – o institutie care este absolut sigura!”. Sa ne fie cu iertare, dar a vinde oamenilor o alta iluzie – “institutiile financiare ale statului sunt absolut sigure” – este o mare greseala. Nici o institutie financiara nu este “absolut sigura” si nu exista plasament cu risc zero. Cu doar doi ani in urma, criza financiara din Rusia a fost declansata tocmai de faptul ca statul nu si-a rascumparat la timp obligatiunile emise.
In ceea ce priveste BCR, evenimentele din jurul acesteia nu reprezinta ceva spectaculos si nici macar nu arata “slabiciunea sistemului bancar din Romania”. In sistemele bancare cu rezerve fractionare (asa cum sunt astazi cele din majoritatea tarilor lumii) nici o banca nu rezista daca presiunea deponentilor asupra ei se mentine un timp indelungat. BCR a rezistat nu pentru ca ar fi “cea mai mare banca romaneasca” sau “banca stindard a Romaniei”, ci pentru ca presiunea deponentilor a incetat dupa doar cateva zile si pentru ca in jurul ei neincrederea nu a fost sustinuta.
Este adevarat ca oamenii obisnuiti nu sunt obligati sa stie cum functioneaza un sistem bancar. Dar, oamenii obisnuiti stiu care este relatia dintre profit si risc. Macar acum, oamenii ar trebui sa invete ca intr-o economie piata financiara are doar rolul de intermediere intre cei care economisesc si cei care vor sa ia bani cu imprumut pentru a investi sau pentru a cheltui. Bancile si fondurile de investitii nu sunt altceva decat intermediari pe piata financiara. In nici un caz, ele nu sunt case de binefacere, asa cum nici guvernul nu poate fi considerat administrator al unei pusculite disponibila pentru despagubirea celor care, pe proprie raspundere, si-au plasat banii pe piata financiara, dar, in cele din urma, au pierdut.
Oriunde in lume atunci cand o banca sau un mare fond de investitii ajunge in situatie de faliment, trec foarte multi ani pana cand publicul afla ce a stat de fapt in spatele afacerii respective. Cine sta in “spatele afacerii”, cine pe cine a “cumparat”, ce serviciu special este implicat (daca este implicat)? Chiar daca asemenea raspunsuri (veridice) vor fi date ele nu sunt altceva decat alte simple evenimente (colorate), care oricum nu compenseaza nici banii pierduti de investitori, nici ignoranta lor fata de notiuni elementare de economie. Pentru publicul familiarizat cu problemele economice si pentru cei a caror meserie este studierea economiei, consecintele acestor evenimente de pe piata financiara ar putea sa fie, totusi, interesante peste cateva luni.
Romanian Beauty – Analiza de Valentin Lazea
Criza FNI a scos la iveala o serie de carente majore ale societatii noastre, precum iresponsabilitatea unor largi paturi ale populatiei sau populismul desantat al unor politicieni, dar si unele manifestari datatoare de speranta, cum ar fi solidaritatea bancilor sau aducerea in dezbaterea publica a modului cum s-au construit anumite imperii financiare.
Cetateanul iresponsabil, care nu gandeste deloc si care asteapta de la stat solutii miraculoase, salvatoare pentru prostiile lui este, din pacate, o mostenire a comunismului de care nu ne vom desparti prea curand. Notiunile de risc asumat, de posibila pierdere, de raspundere proprie, sunt inca privite ca niste plante exotice pe aceste meleaguri.
La fel, o serie de asa-zis politicieni s-au grabit in a acumula capital politic, varsand lacrimi de crocodil pe umarul bietului investitor pacalit. Acestia nu vad mai departe de lungul nasului si nu ar fi buni sa conduca nici o asociatie de bloc. Pentru ca adevarata problema de economie politica este urmatoarea: daca din ratiuni sociale, umanitare etc., statul gireaza o despagubire pentru orice inginerie financiara, cine mai poate garanta ca asemenea fraude nu se vor extinde ca pecinginea? ai cum poate fi guvernata o tara in care toti contribuabilii sunt chemati sa acopere fanteziile financiare ale catorva sute de mii de naivi?
In ce priveste jumatatea plina a paharului, este remarcabil modul solidar in care s-au comportat, pentru prima oara in ultimul deceniu, bancile comerciale. Acestea au inteles ca un atac asupra BCR este un atac asupra intregului sistem bancar si au procedat in consecinta, strangand randurile.
Cat priveste pe magnatii posesori ai unor adevarate imperii financiare, este bine si pentru ei sa stie ca sunt sub lupa opiniei publice si ca este oricand posibil sa li se ceara explicatii pentru anumite actiuni din trecut.
Una peste alta, impactul net al acestei crize a fost negativ, nu atat pentru ca a pus sub semnul intrebarii imaginea externa a Romaniei, atat de greu recladita, cat pentru faptul ca a amanat de pe agenda guvernamentala, timp de cateva zile, o serie de masuri de reforma necesare precum aerul. Aceasta este frumusetea Romaniei: tara care trebuie sa accelereze reformele cel mai mult, isi permite sa isi ocupe timpul cu alte probleme, cu totul colaterale.
Ora depunerii bilantului – Analiza de Dragos Negrescu
In urma cu circa doi ani, mi-am exprimat temerea ca piata de capital romaneasca este foarte departe de a raspunde unor necesitati reale, avand multe atribute ale unei constructii artificiale, realizate mai mult din considerente de prestigiu. Nu doresc sa ma opresc asupra motivelor pentru care pietei romanesti de capital ii lipsesc segmente dintre cele mai importante (oferte primare, cu scopul de a mobiliza capitaluri proaspete, sau obligatiuni – corporative si guvernamentale), dar trebuie admis ca ea nu are nici adancimea, nici lichiditatea si nici sofisticarea minime necesare pentru a permite unei industrii a fondurilor mutuale sa se dezvolte si sa prospere. Aceasta este cauza economica profunda a esecurilor de proportii inregistrate de FMOA, mai demult, si, recent, de FNI. Ambele au fost tributare in mare masura “investitiilor” in instrumente cu totul atipice pentru o piata de capital cat de cat matura: bilete la ordin si, respectiv, actiuni necotate.
In al doilea rand, criza a FNI a scos in evidenta atitudini si asteptari ale investitorilor care se invecineaza cu irationalul. Semne de avertizare cunoscute public de ani de zile, precum ponderea masiva a actiunilor necotate in portofoliu si randamente mult peste rata inflatiei (dar si peste performantele oricarui alt fond mutual de pe piata), au fost ignorate sistematic, nu din dorinta de prezervare a puterii de cumparare a economiilor, ci din aceea de a obtine castiguri mari in termeni reali, un fel de “windfall gains”. Este de “bon ton”, acum, ca atari constatari sa fie acuzate de cinism, dar cred ca o eventuala decizie de a compensa pierderile detinatorilor de titluri FNI va contribui la perpetuarea atitudinilor de neglijare a riscurilor atasate unor castiguri “supranormale”.
In al treilea rand, activitatea organismului de supraveghere s-a dovedit, o data in plus, total ineficienta. Fara a absolvi CNVM de vina enorma care ii incumba, nu pot sa nu reamintesc ca – in cazul, anterior, al FMOA – i s-a reprosat tocmai contrariul acuzatiilor actuale: de a fi acceptat o incadrare graduala in limitele prudentiale referitoare la ponderea actiunilor necotate.
In fine, suspiciunile referitoare la malversatiuni de proportii ale unora dintre administratorii FNI sunt foarte puternice si vor fi probabil dovedite. Episodul, chiar daca mult mai grav decat altele, nu este singular pe fundalul unei moralitati extrem de laxe a modului de a face afaceri in Romania. Arestari spectaculoase si parada detinutilor cu catuse la maini prin fata camerelor de luat vederi nu pot sa se substituie unui climat de siguranta a afacerilor, in care sanctiunile pot si trebuie aplicate chiar inainte (si/sau in absenta) sanctiunilor penale. Politizarea excesiva a unor cazuri explica acest hiatus, pentru ca permite multora sa isi creeze aure de martiri “vanati” de autoritati doar din dorinta de a marca puncte in disputa cu adversarii politici. Desi ne apropiem de ceasul al 12-lea, mai exista posibilitatea de a scoate scandalurile financiare de sub imperiul politicianismului, lasand organele abilitate sa le cerceteze in deplina serenitate si fara imixtiuni sau exhortari cu puternic iz electoral.
Evolutii post-FNI – Analiza de Florin Pogonaru
In cazul FNI, chestiunea prealabila analizei comportamentului investitorilor, este cea a modului cum s-a asigurat protectia acestora de catre institutiile pietei de capital. Ceea ce frapeaza este fragilitatea institutiilor in fata presiunii intereselor politice sau de grup. Se ajunge astfel la asigurarea “managementului prin ambiguitate” sau in orice caz prin amanarea deciziilor care ar putea afecta interesele mentionate. Faptul ca astfel de institutii sunt lasate la liberul arbitru al politicului este reflectat si de modul in care sanctionarea unor cazuri similare este total opusa in functie de periodele post sau pre electorale. Acelasi politic care fabrica continuu bombe cu explozie intarziata de tipul Caritas, SAFI sau mai nou bancile populare. In cazul in speta, fiind vorba si despre organisme cu rol de autoreglementare, este de mentionat si ca spiritul gregar, care bantuie in randul actorilor pietei de capital, a fost in mod cert, un favorizant pentru tragedia FNI. Micii investitori au invatat inca o data lectia ca “ce e prea frumos sa fie adevarat, chiar nu este adevarat”. Inainte insa de a-i acuza de lacomie sau a le da lectii despre faptul ca nu pot fi compensati de catre stat, este de gandit, cine si cum a putut implica institutii purtatoare, inclusiv de garantia de suveranitate a statului, intr-un asemenea scandal. Care sunt consecintele previzibile pentru perioadele urmatoare? Piata de capital fiind inca o data compromisa, este probabil sa asistam la orientarea si mai accentuata a economiilor populatiei spre sectorul bancar, si indeosebi catre bancile straine. Va creste probabil, si expunerea in valuta a economiilor populatiei, fata de cea in lei. Detinand multe lichiditati este de asteptat ca bancile sa dezvolte noi produse inclusiv pentru piata de capital. Ele vor viza tot mai mult plasamente directe sau indirecte in strainatate fie plasamente pe piata romaneasca (inclusiv sub forma diverselor forme de participare la investitii-equity). S-ar putea ca pe termen mediu sa asistam la o dezvoltare a produselor pentru piata de capital, de catre bancile comerciale, prin diversi intermediari sau direct. Vom asista la o revizuire a modului de supraveghere a pietelor financiare, de data aceasta sub influenta institutiilor financiare internationale (indeosebi FMI). Ar fi de dorit ca simultan sa aiba loc si o responsabilizare a institutiilor financiare romanesti in promovarea unui management competent si o responsabilizare a actorilor pietei. Intrucat aceasta cere timp, vom vedea o serie de “jucatori” ai pietei de capital parasind piata sub impactul intaririi supravegherii Compromiterea pietei de capital va atrage, probabil o amanare a legiferarii fondurilor de pensii cu consecinte asupra cresterii presiunii – pe termen mediu – pe datoria interna.