S-au intetit nemultumirile publice fata de nivelul scazut al dezbaterii romanesti din sfera relatiilor internationale. Dupa unele opinii, nu ne prea intereseaza ce se petrece in afara granitelor, iar obtuzitatea noastra reflecta faptul ca scena mediatica e sufocata cu probleme minore si false prioritati.
E totusi neplauzibil sa credem ca romanii se dezintereseaza de “mersul lumii”. Am putea presupune ca macar oamenii educati si activi asteapta informatii corecte cu privire la evenimentele/procesele politice de amplitudine globala. Desigur ca membrii acestei categorii isi pot satisface nevoia de informatii gratie televiziunilor specializate (CNN, BBC World, TV 5 Monde), doar ca aplicarea acestei “solutii” nu e de natura sa vehiculeze mizele si nici sa modeleze “masele” (care, din motive financiare sau culturale, nu-si pot oferi asemenea alternative).
Ca subiecti ai unei democratii emergente, suntem deja convinsi ca simpla libertate a presei este insuficienta, mai ales daca functioneaza ca sursa de confuzie intretinuta. Mi-e clar, de pilda, ca o mai mare competenta a consumatorilor in chestiuni de politica externa nu ar produce o “natiune de specialisti” (asa cum se intampla, poetic, in fotbal), cat o societate civila mai permeabila la nou si dornica sa-si amelioreze agenda electorala prin comparatii sau judecati autonome. Avem nevoie de un public mai avizat in relatii internationale, dat fiind ca si politica externa e o functie a maturitatii democratice: ea devine cu adevarat operativa doar atunci cand deriva din spatiul optiunilor decantate prin dialog social si formulate pe temeiul sustinerii comunitare. Diplomatia contemporana e o combinatie de consultanta, serviciu public si curierat rapid. Pe vremuri, eficacitatea sa rima cu opacitatea. Acum, transparenta si interactiunea i-au devenit indispensabile. In plus, globalizarea – fie ea teoretizata, revendicata sau respinsa – sterge treptat diferentele dintre politicile interne si politica externa. Tot mai frecvent, interesele cetatenilor romani vor traversa contexte internationale: mai multi parteneri, antrenati in relatii complexe, inseamna si mai multe situatii in care dualitatea intern-extern isi relativizeaza semnificatia.
Iata de ce ma bucura – si tin sa salut – aparitia editiei romanesti a prestigiosului Le Monde diplomatique. Franciza pe conceptul acestui lunar de prima linie va aduce pe piata articole analitice elevate si complete. Pe de alta parte, Le Diplo le va oferi si autorilor romani un spatiu de manifestare adaptat unor standarde superioare. Personal, am descoperit aceasta publicatie pe vremea studiilor pariziene: mi-a displacut atunci – asa cum imi displace acum – orientarea putin retrograd “stangista” a redactiei. Revista, bine scrisa si excelent documentata, sufera de antiamericanism primar si de antiglobalizare distilata in cheia complexului postcolonial de vinovatie, dar aceasta grila ramane “civilizata” si, in definitiv, stimulanta intelectual. Asa ca nu-mi ramane decat sa-i urez, marinareste, “Bon vent!”.