Sub acest titlu publica “Le monde diplomatique” un atac virulent la adresa emisiunilor de stiri franceze dupa mediatizarea urmarilor uraganului Katrina din New Orleans, Statele Unite. Alaturi de alte comentarii, doua anchete s-au referit exact la acest eveniment in “Le Diplo”. Una intitulata “Une bonne histoire de television”, iar cealalta – “Plongee a l’interieur des journaux televises”, ambele semnate de jurnalistul Marc Endeweld. Autorul acestor anchete semnala continua degradare a emisiunilor informative si faptul ca informatia – cea care ar trebui sa faca obiectul acestui gen de emisie – a ajuns ruda saraca a jurnalelor de stiri, ea fiind lasata pe planul doi in favoarea speculatiilor si punerii in scena. Ne suna cunoscut?
Ce declansase aceasta reactie intr-o revista de prestigiul celei amintite? Aparent o situatie fara amploare, o gafa de televiziune care vine si trece, cum se intampla si la noi foarte des in transmisiile in direct. Numai ca francezii s-au inflamat imediat dupa incident, pe buna dreptate, acordandu-i proportii uriase. Despre ce era vorba?
Pe 5 septembrie 2005, doua jurnaliste – una de la France 2 si cealalta de la France 3 – comentau la Paris imaginile primite de la o agentie internationala care aratau ravagiile uraganului Katrina in New Orleans. Karen, o supravietuitoare, o cauta pe sora sa Judith in casa acesteia, imediat dupa ce trecuse prapadul. Chiar daca cele doua jurnaliste dispuneau de un comentariu in limba engleza pe imaginile primite in care se spunea ca Judith, fata cautata, se aruncase inotand in apa incercand sa gaseasca ajutoare – dupa marturia unei vecine care o vazuse plecand astfel -, ceea ce au auzit telespectatorii francezi de la cele doua jurnaliste a fost altceva. Laure-Anne Berrou, jurnalista de la France 3, a explicat ca tipatul care s-a auzit din gura lui Karen in spatele portii casei (dincolo de care cameramanul care filma n-a putut ajunge, pentru a inregistra exact ce o inspaimantase pe Karen) era un tipat de durere pentru ca si-a gasit sora moarta! Cinismul lui Laure-Anne Berrou a luat-o inaintea profesiei sale si, din prea mult zel, ea a “presupus” ca sora cautata era moarta, chiar daca imaginile nu aratau asta, iar ea nu vazuse decat ceea ce vedeau si telespectatorii francezi: o poarta din spatele careia se auzise un strigat. Strigatul s-a dovedit a fi fost unul de surpriza si multumire pentru Karen, care gasise vecina in viata si care tocmai ii povestea cum sora ei a plecat inot. Atat si nimic mai mult. Poate ca totul s-ar fi oprit aici daca telespectatorii francezi nu ar fi fost atinsi si nu ar fi reactionat imediat. Asaltata de reclamatii, redactia France 3 intarzie sa dea o declaratie despre felul in care si-a facut meseria jurnalista angajata a postului, pana cand aceasta mai face o gafa, de asta data de si mai mare cinism. Ea i se confeseaza unei colege de la France 5 – Christelle Ploquin pe numele ei, care realizeaza emisiunea Arrat sur Images, ca “daca fata era moarta sau nu putin conteaza, nu asta face o buna poveste de televiziune”!!
Dupa mai multe zile de tacere, canalul unde jurnalista era angajata se decide in fine sa dea explicatii in cadrul unei emisiuni lunare a moderatoarei Marie-Laure Augry. Era 2 octombrie 2005. Laure-Anne Berrou, prezenta in platou, declara atunci: “Mi-am spus ca acel cameraman n-a putut intra in casa din pudoare si imediat masina imaginatiei s-a pus in miscare pentru ca nu aveam nimic descriptiv ca imagine precisa despre ce se intampla dincolo. Era moarta, era vie? Nu se spunea nimic. Karen intra si iese plangand, sora ei e moarta… Am mers poate prea departe, am vazut deja cadavrul, un cadavru poate fi umflat de la apa, si tot asa, m-am pus in pielea surorii indurerate. In niciun moment, trebuie sa va marturisesc, iata recunosc, nu mi-am pus problema ca Judith nu era moarta, ca sora ei o putea gasi in buna regula”. Le Diplo comenteaza ironic: “Dar imaginatia acestei jurnaliste pare intr-adevar fara limite!”.
Nici cealalta jurnalista nu s-a descurcat mai bine, si ea si-a imaginat ca Judith e moarta. Ambele au incercat sa se justifice, dar concluzia Le monde diplomatique e implacabila: “Jurnalistele au clamat confuzia imaginilor, eroarea de interpretare, proasta traducere a bancii de imagini… In realitate, ce releva aceste comportamente? Ele raspund mai intai presiunii exercitate de redactii de a furniza emotii si spectacular. Laure-Anne Berrou de la France 3 nu a furnizat asadar o istorie de televiziune in favoarea unei informatii, uitand ca este in primul rand jurnalista?!”. Chiar mai simplu decat atat am spune noi, acest eveniment releva lipsa de profesionalism a jurnalistelor, necunoasterea limbii engleze, care sa le fi permis o traducere exacta si senzationalismul ieftin, iata, chiar cinic, de vreme ce France 1, care primise si ea exact aceleasi imagini, a gasit o modalitate de a reda informatia asa cum se prezenta, fara speculatii si exagerari, spunand foarte clar ca vecina a vazut-o pe Judith plecand (fraza care le-a dat batai de cap in engleza celor de la France 2 si 3, sunand exact asa: The neighbour tells Karen that Judy left the house two hours ago – swimming), insistand sa se inteleaga faptul ca sora lui Judith, Karen, n-o gasise deci.