"Prin noi insine" ... castiga altii

Incercarea d-lui Stoica de a obtine din partea propriului partid acceptul pentru o alianta cu ApR va putea continua, caci Consiliul National al PNL a optat pentru prelungirea negocierilor in acest sens. Decizia definitiva a fost amanata insa pentru a doua jumatate a lunii august si ar urma sa apartina unui Congres extraordinar. Amanarea, la care s-a apelat in ultima instanta, a fost probabil pretul evitarii unei sciziuni in PNL, care ar fi fost aproape caraghioasa dupa ani si ani de eforturi de reunificare liberala. Mai multe personalitati din partid s-au ridicat impotriva unui mariaj in sine cu ApR, pe care au delegitimat-o ca partid de “neocomunisti si securisti”, iar seniorii liberali au pus in discutie un asemenea mariaj in termenii abandonarii valorilor morale si traditiilor national-liberale. Dan Amedeu Lazarescu a folosit pentru ApR chiar formula descalificatoare “Alianta pentru Rusia”. Cateva dintre personalitatile care s-au opus aliantei PNL cu ApR au si parasit partidul sau demnitatile detinute pe mana partidului. Noi retrageri din partid sunt posibile, dar o sciziune pare exclusa.

Dl Stoica, sustinut de majoritatea filialelor din teritoriu, a accentuat insa asupra aliantei cu ApR, considerata un raspuns adecvat nu numai la realitatile politice romanesti actuale, ci si la dorintele electoratului celor doua partide, care se pronunta in favoarea aliantei si care, potrivit sondajelor de opinie, exprima deopotriva atitudini liberale.

Fara a putea ignora argumentele adversarilor aliantei cu ApR – desi multe din ele apeleaza la criterii frumoase dar perdante -, pentru PNL nu prea exista alternativa la aceasta alianta, fie ca partidul, chiar ca entitate, ar dori-o fie ca nu ar dori-o. Cu atat mai mult acum, dupa ce s-a incercat marea cu degetul. Daca incercarea nu era intreprinsa, imaginea partidului, rea sau buna, ramanea probabil asa cum era, pana la viitoarea infruntare decisiva cu electoratul la parlamentarele din toamna. Odata facuta insa incercarea, lucrurile nu mai pot ramane precum inainte. Daca nu se grabeste sa incheie drumul pe care lasa impresia sa se fi angajat, PNL risca sa apara in curand nu partidul in ofensiva si ascensiune, ci un partid zdrentuit de propriile contradictii intre fractiuni, care nu mai poate aspira la buldozerul cu care vroia sa traverseze intreaga scena politica. Pana si cu ApR – partid a carui audienta s-a dezumflat dupa avantul pe care-l luase acum cateva luni – PNL va fi nevoit sa negocieze cu atat mai in defensiva, cu cat va trece mai mult timp. Sa revina in CDR nici n-ar mai avea cum, daca aceiasi care s-au opus acum aliantei cu ApR ar forta o intoarcere. Un nou apel la valorile morale n-ar aduce cine stie ce audienta, pentru ca acestea au fost de fapt compromise prin insusi modul in care Conventia Democrata a guvernat. Iar, in cazul prezentarii la alegeri singur, riscul pentru un partid cu imaginea zdrentuita este foarte mare si chiar ratarea unei intrari in Parlament este posibila.

In caz ca alianta cu ApR nu se perfecteaza, taranistii se vor considera probabil razbunati, atat pentru abandonarea lor de catre liberali la locale, cat si mai ales pentru calificativele cu care conducerea liberala i-a cadorisit, de pierzatori si de condamnati la a ramane in opozitie, spre a se regenera. ai daca liberalii nu prea se inteleg intre ei in atatea si atatea privinte, exista totusi un lucru pe care il exclud aproape cu totii: o noua alianta cu taranistii. Probabil si pe la Cotroceni s-ar freca mainile de multumire, in caz ca demersul d-lui Stoica nu se va concretiza, intrucat dl Constantinescu se simte pus pe tuse, in cursa sa pentru presedintie, de catre alianta respectiva, care oricum ar merge pentru functia suprema in stat cu alte nume. In caz de esec al aliantei, victoria d-lui Constantinescu s-ar putea sa fie insa doar una trecatoare, caci domnia sa, in cursa spre Cotroceni, nu poate miza sigur decat pe taranisti si, chiar si cu suportul unui PNL singur, nu poate conta pe o certa intrare in turul doi.

Marele castigator ar fi de fapt PD. Prin nerealizarea aliantei PNL-ApR, PD s-ar vedea consolidat in pozita de participant sigur in oricare dintre formulele viitoare de guvernare. Alianta PNL-ApR ar avea drept scop constituirea unei formatiuni care sa urce pe locul doi, dupa atotputernicul PDSR, in ierarhia partidelor romanesti. Aceasta formatiune ar putea dirija jocurile si pentru o eventuala, desi ipotetica, strangere a randurilor centrului-dreapta impotriva PDSR, dar, tot atat de bine, ar putea negocia cu PDSR insusi viitorul guvern pe articulatia unui program care, sub constrangerile externe, ar putea fi chiar reformist. Fara aceasta formatiune politica, PD ar ramane nu doar partidul nr. 2 in ierarhia generala, ci partidul nr. 1, furnizor de prim-ministru, in orice alianta s-ar dori impotriva PDSR. De aceea, PD s-a si apucat sa atace PDSR, acuzandu-l de “perestroikism”.

Desi s-ar simti evident cu mult mai in largul sau daca o alianta PNL-ApR ar esua, PD n-ar ramane insa complet scutit de griji. Pentru ca, ceea ce a devenit absolut clar – si chiar si numai dificultatea coagularii unei aliante mai fara probleme precum cea dintre PNL si ApR constituie o dovada – este ca o alianta cu unicul scop de a obtine o izolare a PDSR reprezinta nu doar o optiune nerealista, ci, din punct de vedere politic, o poveste de adormit copii. PDSR nu va putea fi izolat, dar, nu va putea insa guverna singur, pentru ca nu va obtine probabil un scor suficient, si va forta ca urmare formarea de altfel propusului “pol social-democrat”, in care va fi atras inevitabil si PD. Dar evident nu ca vioara intai, ci ca simplu participant. Pedeseristii nu-s taranisti: ei vor face jocurile si vor face si in asa fel incat partenerii sa joace nu dupa cum vor ei, ci dupa cum li se canta.