O tanara de 25 de ani, pe nume Ana, este ceruta in casatorie de iubitul ei, Robert, cu trei ani mai mare. Odata cu propunerea, Robert ii marturiseste Anei ca sufera de schizofrenie, ca ultima criza a avut-o in urma cu trei ani, inainte sa o cunoasca, dar ca in acest interval a urmat tratament, iar situatia este sub control. Ce ati sfatui-o pe Ana daca ar veni sa va intrebe? Ar trebui sa accepte cererea in casatorie? Va putea avea copii impreuna cu Robert?
Riscuri asumate
Aceasta situatie, doar aparent ipotetica, a fost prezentata drept pretext in cadrul unui seminar pe tema impactului schizofreniei asupra “mintii si trupului” pacientilor, desfasurat la sfarsitul lunii septembrie la Praga, in organizarea companiei farmaceutice Pfizer.
Intrebarile au fost adresate pe rand unui medic psihiatru, unui medic generalist, unui specialist in probleme juridice derivate din afectiunile psihice, dar si unor membri ai familiilor unor tineri bolnavi de schizofrenie.
Cele mai multe raspunsuri au ramas in sfera generalului, respondentii fie solicitand mai multe detalii, fie aratand ca situatia poate fi total diferita in functie de mediul sau societatea in care se petrece.
“As intreba-o daca il iubeste pe Robert si i-as atrage atentia asupra faptului un sfert dintre cei care au trecut printr-o criza de schizofrenie nu se vor mai confrunta cu aceasta boala pe parcursul vietii. Ceea ce din pacate inseamna ca trei din patru vor suferi din nou…”, a raspuns in schimb Begone Arino, presedintele Biroului European de Informa*ii privind Bolile Mentale (EUFAMI).
Aceast* organizatie reprezinta peste 500.000 de pacienti si familiile acestora. Arino este insa si mama unui tanar bolnav de schizofrenie.
O persoana din o suta
Schizofrenia afecteaza pe plan mondial aproximativ o persoan*adin 100. Boala se numara printre cele mai grave afectiuni psihice, declansandu-se de obicei la inceputul varstei adulte (18-30 de ani). Desi incidenta sa nu tine cont de rasa sau cultura, s-a constatat ca numarul cazurilor este mai ridicat in randul barbatilor.
Bolnavii de schizofrenie au o durata a vietii cu 20% mai scazuta decat media, Organizatia Mondiala a Sanatatii plasand-o printre cele mai grave zece afectiuni. Mai mult decat atat, circa 10% dintre bolnavi ajung sa isi puna singuri capat vietii.
Cauzele bolii nu sunt cunoscute, dar comunitatea medicala a convenit ca schizofrenia este rezultatul unei functionari anormale a creierului, in unele situatii aceasta fiind determinata de modificari de ordin anatomic ale structurii creierului.
Maladia are si o componenta genetica – riscurile la rudele de gradul intai sunt de zece ori mai mari decat nivelul mediu inregistrat in randul intregii populatii – dar aceasta reprezinta doar unul dintre potentialii factori determinanti.
In evolutia bolii, au fost detectate doua categorii principale de simptome – cele pozitive si cele negative, la care se adauga probleme de ordin cognitiv si simptome depresive.
Printre simptomele pozitive se numara halucinatiile (in special auditorii), iluziile (pacientul are impresia ca este urmarit), lipsa de logica si claritate in gandire sau diferite tulburari de comportament.
Simptomele negative afecteaza in special relatiile sociale ale bolnavilor si includ retragerea din viata emotionala si sociala, diminuarea capacitatii de exprimare a sentimentelor, reducerea capacitatii de a simti placere, lipsa motivatiei si o energie scazuta, disparitia spontaneitatii si aparitia gandirii stereotipe.
Tratamentul medicamentos al bolii utilizeaza doua tipuri de antipsihotice – tipice (de prima generatie) si atipice (din generatia a doua). Potrivit specialistilor prezenti la seminarul de la Praga, pacientii au preferat in majoritate produsele atipice, pe care le tolereaza mai bine si care s-au dovedit mai eficiente pe parcursul testelor clinice.
Antipsihoticele tipice au fost descoperite in anii ’50-’60, la acea vreme revolutionand tratamentele de specialitate. Ele sunt asociate insa unor efecte secundare precum tulburari motrice, stari de sedare, cresteri in greutate, hipotensiune sau modificari hormonale.
Medicatia de data mai recenta – atipicele – reprezinta un pas inainte in tratamentul schizofreniei. O noutate fata de prima categorie este faptul ca au efect si asupra simptomelor negative, cognitive si depresive, in conditiile in care antipsihoticele tipice erau canalizate in special asupra simptomelor pozitive.
Un remediu
In categoria antipsihoticelor atipice se incadreaza si cel mai recent tratament pentru schizofrenie, dezvoltat si produs de Pfizer. Zeldox este disponibil atat sub forma de tablete orale, cat si cu administrare intramusculara, pana in luna septembrie fiind autorizat in 57 de tari, printre care si Romania.
Principalele produse din aceasta categorie ale companiei sunt – in afara de Zeldox (comercializat pe piata americana sub denumirea Geodon) – Zoloft, Neurontin, Xanax, Aricept si Relpax.
Pfizer, cea mai importanta companie farmaceutica de pe piata mondiala, produce opt dintre primele 25 de medicamente dupa valoarea vanzarilor, avand in portofoliul sau zece produse care aduc fiecare venituri anuale de peste un miliard de dolari. De asemenea, 14 dintre produsele Pfizer sunt lider in aria terapeutica pe care o acopera.
In intreaga lume au fost prescrise pana in acest moment peste doua milioane de tratamente Zeldox, produsul fiind recunoscut pentru controlul pe termen scurt si lung pe care il ofera pentru o paleta extinsa de simptome, dar si pentru efectele secundare scazute pe care le provoaca.
Daca forma orala de administrare este recomandata in tratamentul de lunga durata, cea intramusculara este prescrisa pentru controlul rapid al starilor de agitatie, pentru o perioada de cel mult trei zile consecutive.
Inainte de lansare, testele clinice pentru Zeldox oral au cuprins 5.500 de pacienti, iar cele pentru Zeldox intramuscular 1.100 de persoane, singura reactie adversa inregistrata foarte frecvent fiind somnolenta.
Pentru prima forma, testele clinice au relevat o ameliorare semnificativa a simptomelor inca din prima saptamana de tratament, atat in cazul celor pozitive, cat si al celor negative sau depresive. De asemenea, pacientii care au raspuns pozitiv in faza initiala a tratamentului au continuat sa-si imbunatateasca starea pe durata terapiei.
In mod similar, in cadrul testelor clinice efectuate pentru Zeldox cu administrare intramuscular*a- de altfel primul antipsihotic atipic care poate fi administrat in acest fel – starile de agitatie ale pacientilor au fost mai bine controlate, iar trecerea la tratamentul oral a fost bine tolerata.
In afara de tratamentul legat strict de boala, pacientii sunt adesea supusi si unei serii intregi de terapii pentru starea lor fizica, cel mai frecvent semn de inrautatire a conditiei generale fiind aparitia obezitatii, cu consecintele sale. Astfel, schizofrenia ajunge sa fie asociata unor riscuri cu 50% mai ridicate de a suferi un atac de cord, cu 80% mai mari de a face diabet si in crestere cu 120% la nivelul mortalitatii din cauze cardiovasculare.
Spre deosebire de alte medicamente din aceeasi clasa, Zeldox nu influenteaza greutatea pacientilor sub tratament.
In plus, fumatul este mult mai frecvent in randul pacientilor cu schizofrenie decat la nivelul intregii populatii – intre 50 si 80%, comparativ cu 25% in general, iar aceasta in conditiile in care fumatul este cunoscut ca factor agravant pentru numeroase boli, inclusiv cancerul.
In consecinta, participantii la seminarul de la Praga au recomandat in unanimitate o stransa colaborare intre psihiatrul care trateaza un pacient cu schizofrenie si medicul generalist al acestuia.
“O zona adesea evitata in discutiile dintre pacient si medic este capacitatea sexuala. Numeroase medicamente utilizate in tratamentul schizofreniei influenteaza acest aspect al vie*ii, iar pacientul de multe ori isi va reduce doza pentru a-ti spori capacitatea sexuala”, a aratat Stefan Cembrowicz, medic si profesor in Bristol, Marea Britanie.
De asemenea, cei prezenti au subliniat importanta sprijinului acordat de familie unui bolnav, in conditiile in care o mare parte dintre acestia intrerup legaturile cu rudele in decursul evolutiei bolii.
Pareri impartite
Departe de a ajunge la o concluzie unitara in ceea ce priveste aspectele etice implicate de casatoria cu o persoana cu o asemenea afectiune, participantii au evidentiat totusi diferentele intre un caz in care potentiala mama ar suferi de schizofrenie si cel in care viitorul tata ar fi bolnav.
“Este evident ca mama are mai multe resposabilitati in cresterea copilului, iar pe perioada unor eventuale crize nu isi va putea indeplini pe deplin atribu*iile”, a mai spus Cembrowicz.
In schimb, un alt participant la seminar – Hans-Jurgen Moller,seful catedrei de psihiatrie de la Universitatea din Munchen – a relevat faptul ca atunci cand un bolnav de schizofrenie se indragosteste este un semn “pur si simplu incurajator”.
Anual, costurile totale directe ti indirecte legate de schizofrenie se ridica la peste 100 de miliarde de dolari. Costurile directe include serviciile medicale si medicatia, precum si costurile de spitalizare, iar cele indirecte se refera la scaderea productivitatii sau incapacitatea de lucru a persoanelor afectate. Medicatia reprezinta doar intre 1 si 5% din costurile totale.