"Salvatorul barbar"

Dupa ce a fost ales presedinte al Romaniei, Traian Basescu a devenit centrul politicii dambovitene, fie ca a vrut, fie ca nu. In jurul sau se construiesc astazi scenarii politice, campanii mediatice, speculatii jurnalistice. El este important nu doar pentru ca are charisma sau pentru ca se descurca excelent in fata camerelor de luat vederi. Nu pentru ca are in jurul sau femei multe si frumoase sau pentru ca este liderul de necontestat al unei intregi aripi politice. Este important fiindca, in contextul actual, stie sa joace foarte bine rolul de “salvator al natiunii”, un rol pe care poporul roman l-a preferat intotdeauna in istorie, dorind aproape mereu sa fie condus si nu sa fie reprezentat. Nu doar Ceausescu a fost lider absolut. Inaintea sa au fost, in ordine, maresalul Antonescu, regele-playboy Carol al II-lea, regele Unirii, Ferdinand, domnitorul Alexandru Ioan Cuza si multi altii. Toti (poate cu exceptia discutabila a lui Ferdinand) si-au insotit ascensiunea populara pe atitudini anti-parlamentariste si chiar antidemocratice. Si-au construit imaginea de “voce a poporului”, singura expresie legitima a cetatenilor simpli si, in acelasi timp, aparatorul acestora in relatia cu sistemul si cu politicul. Iar motorul care le-a asigurat puterea, intr-o tara in care functia de lider suprem nu a fost aproape niciodata (cu exceptia comunismului) legitim puternica, a fost sustinerea populara in fata clicii politicienilor.

Paradoxul pe care romanii au fost obligati sa il traiasca de-a lungul istoriei lor a fost acela ca marii lideri au aparut mereu impotriva curentului de democratizare si de “descentralizare” a puterii. Fiecare deschidere (inclusiv de tip revolutionar) a generat cate un lider de acest tip. Efectul a fost mereu acelasi: democratizarea a fost intarziata, iar societatea s-a mentinut intr-o stare asistemica, in care orice forma de coagulare politica a fost perceputa ca o amenintare la adresa liderului legitim. Iar, colateral, statul a ramas aproape mereu slab, fiind dependent nu de legi sau de mecanisme, ci de performanta personala a celor delegati direct de liderul absolut. In acest fel, descentralizarea a ramas un deziderat fara legatura cu viata reala, iar performanta administrativa a fost mereu legata de existenta unor motivatii personale pentru cei care ocupau vremelnic diverse functii. Poate cautate in astfel de mecanisme, cauzele coruptiei cronice din Romania ar fi mai usor de combatut. Prin investitie in educatie, prin refacerea institutiilor si prin cresterea democratizarii deciziilor la toate nivelurile.

Traian Basescu nu difera mult, in comportamentul sau, de linia “marilor” conducatori ai natiunii (din care ar putea face parte si Ion Iliescu, un “parinte al natiunii” in cel putin aceeasi proportie cu actualul sef al statului). Si Basescu conditioneaza succesul sistemului de prestatia personala a diversilor lideri, dar mai ales de a sa. Si el cere prezenta personala a sefului suprem in locul de criza, atunci cand aceasta se produce. Si el crede ca e mai important ordinul direct decat reglarea sistemului pentru a functiona in orice situatie. Si el prefera sa dea la o parte mecanismele democratice de dragul rezolvarii unor situatii speciale. Criza aviara, la fel ca multe alte situatii de dinainte (inundatiile, greva in educatie, raportul de tara, criza ostaticilor etc.) arata modul in care crede Traian Basescu ca trebuie rezolvata o dificultate sistemica. Interventia salvatoare a lui Traian Basescu de saptamana anterioara nu a trecut neobservata. Ca imagine, presedintele a punctat din nou: el e singurul care a criticat direct slabiciunea institutiilor, e singurul care a cerut o mai mare implicare din partea premierului, e singurul care a vrut ca toate fortele responsabile sa cerceteze problema. Criticand sistemul, presedintele a procedat corect. Fiindca, intr-adevar, acesta a esuat in a asigura populatia ca este protejata. Modul in care a facut-o insa, precum si solutiile propuse vor avea efecte devastatoare. Cerand o mai mare centralizare si o concentrare a deciziei intr-o maniera militara in mana unui singur om, Basescu a dat dovada modului unilateral in care se raporteaza la viata politica. Presedintele stie sa se comporte dinamic doar in perioade de criza. Si, preferabil, provocate de el insusi. Situatia de normalitate ii este disconfortabila. Niciodata cand Traian Basescu a fost nevoit sa performeze in perioade linistite nu a iesit in evidenta. Ba, dimpotriva, a ajuns aproape mereu sa surprinda prin inadecvare. S-a intamplat la Ministerul Transporturilor, cand Basescu a “impresionat” spunand ca Romania nu are nevoie de autostrazi; s-a intamplat si la primarie, cand fostul edil a trebuit sa isi descopere diversi adversari pentru a-si justifica inactivitatea. Ca presedinte, Basescu e intr-o postura si mai delicata. Nefiind o functie cu mari atributii executive, presedintele are nevoie fie de foarte mult “noroc” (daca rapirile, inundatiile si aviara pot fi considerate noroc), fie de o interventie personala (atacand direct intreaga clasa politica in cel mai antidemocratic stil cu putinta) pentru a putea participa la rezolvarea unor crize. Astfel, ramane in centrul atentiei. El mai are insa un mandat, pe care l-a cam uitat. De cand a ajuns presedinte, Traian Basescu e fortat sa demonstreze ca este un lider luminat, care poate aduce democratizarea pe care societatea civila o dorea cand tara era condusa de PSD si intarirea statului de care cetatenii cinstiti, platitorii de taxe, au nevoie dintotdeauna. Ca “salvator”, presedintele Basescu nu dezamageste nici macar de pe patul de spital. Ca lider luminat insa, actualul presedinte mai are foarte mult de lucru. Fiindca, prin modul in care se comporta, el pare ca prefera mai degraba pastrarea societatii in barbarie, astfel incat crizele sa impuna de fiecare data apelul la “comandant”. La fel ca intr-o societate sud-americana, in care unsul lui Dumnezeu este fie seful unei junte militare (a se citi “servicii secrete”), fie liderul populist sustinut de americani (a se citi “promotorul axei Washington-Londra-Bucuresti).

* Dan Sultanescu este director executiv al Institutului PRO