In perioada postbelica, dupa ce tarile vesteuropene si-au lecuit ranile razboiului si si-au reconstruit economia cu ajutorul Planului Marshall, social-democratia a socotit ca cea mai eficace riposta la amenintarea comunismului promovat de Uniunea Sovietica este ceea ce s-a numit “statul providential”, in engleza Welfare State, un ansamblu de masuri adoptate de stat pentru asigurarea securitatii sociale si a bunastarii maselor muncitoresti.
Ceva in acest gen a elaborat PSD la conferinta nationala din iulie, numai ca formula vest-europeana initiata in conditii de dezvoltare si bogatie suna cam ciudat intr-o tara bantuita de saracie si subdezvoltare. S-a numit deci “noua ofensiva politica”. Saptamana care a trecut, doamna ministru al muncii Elena Dumitru a anuntat o parte din masurile sociale generoase destinate categoriilor nevoiase. Ca sa se stie cine e nababul, ea si-a desfacut sacul nu la Palatul Viuctoria sau la Ministerul Muncii, ci direct la sediul PSD. Primul program prevede ajutor pentru copiii de oameni saraci. Peste un milion de familii cu copii vor primi drept “alocatie pentru subzistenta”, pe langa cei 210.000 lei de copil ce se acorda in prezent, o suma suplimentara, care va varia intre 300.000 lei pentru familii cu un copil pana la la 450.000 lei pentru familii cu patru copii. Asta va rezolva si problema demografica a tarii.
Mult mai complicat este ajutorul pentru incalzire, care intra in vigoare de la inceputul sezonului rece – noiembrie 2003 – si merge pana in martie 2004. Familiile beneficiare, cu venit maxim de 2,6 milioane lei lunar de persoana, vor primi ajutoare banesti fie pentru gaze, fie pentru lemne sau carbuni. In felul acesta se completeaza masurile sociale anuntate la conferinta nationala din iulie – dublarea pensiilor pentru agricultori, 2 milioane lei pentru fiecare hectar lucrat si recorelarea pensiilor. Elena Dumitru a subliniat ca guvernul va pune la bataie nici mai mult, nici mai putin de 11.000 miliarde lei, aproape cat bugetul 2003 al Ministerului Muncii. Avem de-a face cu un adevarat “stat providential”!
Ce efect se sconteaza sa aiba toate acestea asupra corpului electoral? Aici trebuie sa amintim lucida analiza sociologica a bazei sociale a PSD la aceeasi conferinta din iulie: PSD a reusit sa capteze atentia unui electorat aflat in zona de mijloc si superioara a piramidei sociale, dar risca sa piarda zona de jos a electoratului sau traditional. O alta zona de risc o reprezinta pensionarii. Concluzia logica este ca toate aceste masuri sociale sunt menite sa recastige voturile muncitorimii, taranimii si pensionarilor – categoriile cele mai necajite ale ultimilor ani. Avem deci de-a face cu o inovatie politica: a cumpara voturi cu bani de la buget. Adrian Nastase nu pune mare baza pe sondajele care dau PSD-ului peste 50% din electorat. De data aceasta el prefera sa opereze cu legile economiei de piata.
Cu ocazia anuntului de ajutoare sociale, Elena Dumitru a oferit si o statistica interesanta: cica numarul saracilor din Romania a scazut de la 35% la 29%. Simtind nevoia sa se sprijine pe un baston, ea a adaugat ca aceasta reducere va fi confirmata de datele Bancii Mondiale. Nu stiu cum s-a facut aceasta operatie statistica, nici cum este definit sau masurat omul sarac din Romania. Dar daca numarul saracilor este acum 29% din populatie, inseamna ca circa 70% din populatie o duc bine, in orice caz se descurca in meandrele economiei de piata.
Cum ramane atunci cu declaratiile repetate ale presedintelui Iliescu ca populatia Romaniei traieste acum mai prost decat in 1989? Singura observatie logica ce se desprinde din aceasta situatie confuza este ca Romania poate reduce procentajul saracimii numai printr-o crestere economica sustinuta, iar din acest punct de vedere guvernul Nastase se afla pe calea cea buna. In ultimii trei ani, Romania a realizat o crestere economica de circa 5%, ceea ce in Europa zilelor noastre este un fapt remarcabil. Problema care se pune acum este de a gasi caile si mijloacele pentru a traduce aceasta crestere economica intr-o imbunatatire tot atat de sustinuta a nivelului de trai al populatiei. In acest scop nu avem de aplicat modelul vest-european, mult prea departe de conditiile noastre, ci modelul central-european. Pentru a cita o singura statistica, in Cehia, Ungaria si Polonia salariul mediu este de 4-5 ori mai mare decat in Romania.