"Tintirea inflatiei": o dezbatere necesara

Anuntul BNR de a adopta o noua metoda de gestiune monetara – tintirea inflatiei (TI) – in 2005 suscita in prezent unele dezbateri in presa. Si este bine ca se intampla asa, deoarece chestiunea este deosebit de importanta pentru Romania. Sunt de parere insa ca aceasta dezbatare ar fi trebuit sa aiba loc cu ceva timp in urma, pentru a pregati intentia BNR de introducere a regimului TI. Spun aceasta intrucat afirmatia ca ideea TI este vehiculata la noi de cativa ani nu inseamna dezbatere propriu-zisa. Mai ales ca regimul TI este controversat pe plan mondial, asa cum subliniaza si guvernatorul Mugur Isarescu. In societatile mai avansate, democratia nu se limiteaza la votul politic. Reformele economice importante sunt luate dupa ample consultari si dupa o importanta dezbatere cu specialisti. De exemplu, cu un an in urma, in Anglia s-a pus din nou problema adoptarii euro. Guvernul a facut apel la experti independenti care au evaluat aceasta masura dupa criterii riguroase si analize temeinice, si numai dupa aceea a luat decizia de a mentine status-quo-ul.
In articolul meu din Ziarul Financiar din 25 august, am imbratisat un punct de vedere sustinut si de alti experti romani si internationali, si am explicat de ce consider ca introducerea TI in 2005 nu este o masura potrivita pentru Romania. Citind presa, imi dau seama ca multe lucruri elementare sunt inca neintelese, chiar de persoane care lucreaza in domeniul bancar.
Pe scurt, “tintirea inflatiei” inseamna ca banca are drept obiectiv unic mentinerea inflatiei la un nivel scazut si prestabilit; ca banca dispune de autonomia politica necesara pentru a-si indeplini aceasta misiune; ca banca dispune de instrumentele necesare pentru a-si atinge obiectivul (sau obiectivele); ca banca are un sistem de previziune perfectionat, care ii permite sa cunoasca cu un grad mare de precizie inflatia pe termen lung, in general doi ani. Ce interzice “tintirea inflatiei”? Acest sistem nu permite bancii centrale sa aiba drept obiectiv de sine statator cursul de schimb sau activitatea economica. Cele doua pot fi luate in calcul numai in mod indirect, in masura in care influenteza inflatia viitoare.
Unii functionari de la BNR spun ca tintirea inflatiei permite sa se fixeze anticipatiile inflationiste si prin urmare politica monetara ar castiga in credibilitate. Aceasta este cat se poate de adevarat, in masura in care banca este capabila sa implementeaze un adevarat sistem de TI. Pentru a fixa anticipatiile, trebuie ca operatorii pe piata financiara sa dispuna de modelul de previune al bancii, sa-l poata verifica si sa poata realiza propriile lor simulari cu acest model. De exemplu, modelul trebuie sa indice cum se va transpune socul unei cresteri a pretului la petrol creste cu 10% in cresterea inflatiei in urmatorii ani; si cu cat ar trebui marita rata dobanzii pentru a contracara acest soc, iar asta intr-un interval de incredere statistica bine definit (in general de 95%). Daca operatorii financari sunt convinsi ca modelul e fiabil, si daca banca are o politica riguroasa, atunci anticipatiile operatorilor pot fi stabilizate la nivelul tintei de inflatie. Dar este capabila BNR sa elaboreze un asemenea model de previziune acum sau in urmatoarele luni? Opinia mea este ca nu. Previziunea implica o anumita stabilitate a sistemului economic si o anumita experienta cu functionarea acestui sistem. Nici una din aceste conditii de baza nu e indeplinita in contextul romanesc actual: structura economiei inca se modificaa si istoricul de date e mult prea limitat pentru a obtine un model cat de cat fiabil. Dar poate ma insel. Astept cu nerabdare publicarea cat mai curand a ecuatiilor si a seriilor de date (daca se poate intr-o revista academica international). Este doar o conditie strict necesara pentru a putea afirma ca suntem capabili sa implementam TI in Romania. Sa vedem cat prevedea modelul estimat cu date pana in 2002 ca va fi inflatia in 2004…
In urma cu doi ani, s-a semnat angajamentul Romaniei de a suprima pana in 2005 toate restrictiile la circulatia internationala de capital. Aceasta responsabilitate a fost asumata in ciuda unor apeluri la prudenta. Ce legatura are liberalizarea circulatiei capitalului cu politica monetara? Unele riscuri cu care se va confrunta tara noastra pe viitor sunt similare cu cele pe care le-au cunoscut numeroase economii emergente in perioade de crestere economica. Exista astfel un risc major de instabilitate financiara, promovat de intrarile masive de capital strain, mai cu seama sub forma de credite pe termen scurt. In prezent, din ce in ce mai multi agenti economici – banci si intreprinderi – dar si persoane fizice sunt pe cale sa-si dezchilibreze bilantul: pe de o parte obligatiile sunt exprimate in devize, pe de alta parte, activele sunt exprimate in lei. Cazul tipic: te imprumuti in euro, sau dolari pentru a cumpara un imobil, in conditiile in care veniturile sunt in lei. Daca aceasta tendinta continua, si nu poate decat sa se accelereze pe maasura ce ultimele controale vor fi suprimate, Romania va prezenta un risc major de inversare a fluxurilor de capital. In caz de devalorizare, nu putini agenti economici cu datorii in valuta vor da faliment. Cum va reactiona in acest caz BNR? Va lasa cursul valutar sa deraieze? Chiar poate BNR sa nu se preocupe de o anume stabilitate a ratei de schimb? Ce politica de TI poate aplica o tara care trebuie sa faca fata unor fluxuri speculative de capital? Cum va reusi modelul de previziune sa ia in calcul aceste discontinuitati, prin natura lor imprevizibile?
In consecinta, este nerealist sa crezi ca “a zice” ca implementezi TI e suficient pentru a mari credibilitatea si a reduce inflatia! E drept ca in Romania adeseori avem tendinta “sa zicem ca facem” si apoi mai vedem. Eroare grava! In universul bancar – si nu numai, ceea ce conteaza pentru credibilitate, este cuvantul dat. BNR a castigat mult in credibilitate prin dezinflatia realizata in ultimii ani. Daca BNR vrea sa fie si mai credibila, trebuie sa-si recunoasca limitele proprii si sa actioneze in cadrul acestor limite. Banca Centrala Europeana recunoaste sincer ca nu poate practica TI si asta nu inseamna ca nu este credibila. Mai grav este ca unii inca nu au inteles, se pare, ca simplul fapt de a anunta o tinta de inflatie, nu inseamna ca banca “tinteste inflatia” in sensul tehnic al conceptului. O asemenea confuzie intelectuala are si ea consecinte daunatoare in termeni de credibilitate.
In unele articole (vezi cel semnat de Dl. Dragos Cabat, Ziarul Financiar din 30 august) se poate citi ca – sub regimul TI – BNR va reusi in fine sa-si stabileasca tinta de inflatie; ca ea va “prelua din prerogativele altor institutii ale statului”, ca ar “deveni institutia conducatoare in ceea ce priveste stabilirea tintelor macroeconomice ale Romaniei”, etc. Aceasta interpretare dovedeste o neintelegere a rolului unei banci centrale intr-o economie de piata. Banca centrala este una dintre componentele fundamentale ale administratiei publice – ea este, in mod incontestabil, o institutie de interes public. Totodata, banca centrala nu defineste/stabileste politica economica a unui guvern, asa cum este ilustrata aceasta prin obiective macroeconomice; o banca centrala conclucreaza cu un guvern, ceea ce nu exclude aparitia unor diferende. In tarile UE, lucratorii din bancile centrale sunt considerati functionari publici, si au vocatie sa apere interesul public. In functia lor publica, ei trebuie sa raspunda pentru actiunile lor. Si daca se admite aceasta ipoteza, cum poate banca sa stabileasca ea insasi obiectivele de care trebuie sa dea seama? Mai concret, cum poate fi facuta responsabila o institutie publica ce nu si-a indeplinit obiectivele, atunci cand ea insasi isi stabileste obligatiile? Un foarte cunoscut economist american, Frederik Mishkin, ne spune ca – da, banca centrala trebuie sa fie autonoma fata de guvern si fata de politica bugetara, trebuie sa dispuna de toate instrumentele necesare, dar trebuie sa fie si responsabila: pentru aceasta, o alta instanta publica trebuie sa-i fixeze obiectivele cantitative.
Aceste probleme sunt fara indoiala foarte complicate. Functionarii de la BNR nu au o sarcina usoara. Credibilitatea castigata cu eforturi mari in ultimii ani trebuie protejata printr-o politica chibzuita. In plus, nu trebuie sa se piarda din vedere nici o clipa ca banca centrala, desi autonoma, nu este mai presus de stat; ea este una dintre organizatiile publice cheie ale statului modern si, ca atare, are o responsabilitate pe masura.

* Radu Vranceanu este Profesor de economie la Scoala Superioara de Studii Economice si Comerciale – ESSEC, Paris