Cu doi ani inaintea implinirii a trei sferturi de veac, un senior al picturii romanesti isi propune o experienta “nirvanica”: Corneliu Vasilescu expune in spatiul generos al galeriei Senso panze de format mare si mediu cu “griffa”, mai precis spus, cu gestul pictural profund antrenat, ce i-a devenit marca stilistica. Dar avem surpriza unei surdinizari cromatice, la acest “sommelier” al tonului pretios si vital din pictura noastra actuala, surdinizare care a inspirat cheia de portativ pe care o declara si titlul expozitiei: Nirvana.
Dupa o “tinerete eseniniana”, student intarziat la Institutul de Arte Plastice bucurestean, barladeanul Corneliu Vasilescu era deja membru al Uniunii Artistilor Plastici, in 1968, cand sustinea admiterea. Artist al rafinarii cromatice abstract-gestualiste, pictorul a avut si antologice initiative experimentaliste, plasand un ambient artistic in hala Uzinelor de rulmenti, in 1973. In memoria multor artisti tineri, trecuti prin clasele Liceului Tonitza, dascalul Corneliu Vasilescu ramane un iute vrajitor al vorbei cu talc, dar si al observatiei taioase. Artist locvace, purtator de opinii transante in politicile culturale ale breslei, Corneliu Vasilescu si-a impus stachete tot mai inalte pe o cale stilistica personala care a devenit, fara voia lui, reper al directiei de abstractie lirica din pictura romaneasca. Pornite instinctual-reactiv, panzele maestrului regasesc, in final, o logica de o eleganta cu totul personala a traseului energetic captat pictografic, intocmai ca in pictura extrem orientala. Finalizata lucid, si mai ales armonios, pictura lui Corneliu Vasilescu se vrea, in genere, o introspectie a vitalului. Artistul este convins ca “daca raiul exista, acesta nu poate fi decat colorat”. Nirvana inseamna insa surdina, descrestere. De data aceasta, mesajul expozitiei este sapiential, invocand programatic distantarea, melancolia si extinctia. Artistul si-a facut o adevarata poetica din misterul impreciziei si din ingineria aleatoriului in perimetrul acesta vast emotional, dar cu minime elemente de numerar – ca recuzita vizuala – al lirismului cromatic. Pictorul pandeste asadar accidentul benefic al pastei sau zemurilor colorate, urmeaza o mutatie fulguranta a gestului larg, ca de bagheta dirijorala, ori valorizeaza surpriza vecinatatii sau incalecarii unor tonuri din distileria sa cromatica. Colorism bogat si rafinat si, mai ales, o anumita valoratie prin colorism confera panzelor lui Vasilescu acele transparente cromatice care delimiteaza un spatiu diafan, rarefiat de proiectii sinestezice. Acum, “badia” Corneliu Vasilescu tenteaza in culoare Sunetul Unic, “Omm”…